Curse, baschet și.. un băiat

Capitolul 2

Dormeam liniștită când simt dintr-o dată cum o găleată de apă este aruncată peste mine. Tresar și mă ridic ca arsă din pat când apa rece face contact cu pielea mea. Îmi deschid ochii și îl vad pe idiotul de Aaron cum se prăpădește pe jos de râs. Mă ridic din pat și încep să fug după el. Ajungem în sufragerie și ne învârtim în jurul canapelei ca doi copii mici.

-Ești un idiot, țip eu la el.

- Oh, haide, Piticule din Pădurea Adormită, râde fratele meu de mine.

Deși are 19 ani se comportă mai rău ca un copil mic. Părul blond puțin ondulat care îi este mai tot timpul ciufulit din cauza ticului, de a-și trece mâna repetitiv prin păr, pe care l-am observat la toți membri familiei și ochii căprui străbătuți de diferite nuanțe de verde, îl fac să pară cu mult mai tânăr.

-Terminați și veniți la masă, o aud pe mama din bucătarie. Trec pe lângă el și îi dau o palmă peste ceafă.

Intru-n bucătărie și o văd pe mama cum așează pe masă o farfurie de clătite cu ciocolată. Mă așez pe scaun și încep să înfulec o clătită.

-Dar tu de ce ești udă? Mă-ntreabă mama în timp ce își retușa machiajul perfect.

- Pentru că Aaron e idiot.

-Annaelle Marie Davis vorbește frumos, mă mustra ea.

-Și, cum arăt? întreabă făcând o piruetă. Era îmbrăcată cu o fustă strâmtă neagră cu puțin deasupra genunchilor. În partea de sus purta o cămașă albă cu dantelă și peste un sacou roșu. Părul blond puțin ondulat fiindu-i lăsat liber, ochii ei căprui ascunși în spatele ochelarilor de vedere cu ramă neagră străluceau în lumina soarelui care intra pe geamul de la terasă.

-Arăți minunat mamă, dar cu ce ocazie ? întreb eu ridicând din sprâncene.

- Este prima zi la noul loc de muncă trebuie să arăt și eu bine, spune ea chicotind și făcându-mi cu ochiul.

-Ce noroc am că lucrăm în același loc, spune tata sorbind din cană cu cafea și analizand-o pe mama, tata este judecător, iar mama avocat și fac o pereche minunată.

-Vai norocosule, spune mama dându-și ochii peste cap.

-Eu merg să mă pregatesc, le spun și le dau câte un sărut pe obraz apoi urc la mine în cameră.

Fac rapid un duș și mă îndrept spre șifonier pentru a-mi alege hainele. Mă îmbrac cu o pereche de blugi negri, strâmți cu talie înaltă, în partea de sus îmi iau un maiou roșu peste care îmi iau un hanorac larg tot roșu, cred ca este a lui Aaron nu știu sigur, dar îmi place. Părul mi-l prind într-un coc dezordonat în vârful capului și cobor jos în sufragerie unde mă aștepta Aaron.

-Hei, ăla e hanoracul meu.

Știam eu, îmi spun în gând și ridic nepăsătoare din umeri.

-Haide că întârziem la școală, îi spun și ies pe ușă cu el pe urmele mele bombănind.

-Abia aștept să-ți ajungă mașina să nu te mai duc eu, mormăie.

-Ai vorbit cu băieții?

- Da, a spus Eriq că ne așteaptă în fața școlii.

După un drum relativ scurt ajungem în fața liceului care arată mai mult ca o universitate. Intrăm în curtea plină de elevi și după ce cobor din mașină îl caut pe Eriq cu privirea și când îi zăresc parul saten veșnic dezordonat mă-ndrept spre el. Când mă vede, ochii verzi la fel ca ai mei, încep să îi sclipească și un zâmbet îi apare pe față, o ia la fugă în direcția mea țipând ca un copil mic, mă îmbrățișează strâns și mă ridică pe sus începând să se învârtă cu mine.