Curse, baschet și.. un băiat

Capitolul 30

Ajung acasă unde dau de părinții mei, care se certau pe... un baton de cereale?! Uneori pot fi mai copii decât mine.

-Am ajuns! le întrerup eu cearta.

-Elle, scumpo! Ma îmbrățișează mama.

-Cum merg meciurile pitico? întreabă tata la rândul lui.

-Sunt bine și meciurile abia le-am început, dar merg, iar săptămâna viitoare avem următorul meci.

-Ști că îți ținem pumnii, ne pare rău că nu putem ajunge.

-Știți că nu ma supăr. Vă iubesc! îi îmbrățișez pe amândoi.

-Hai să te ajut cu bagajele, ia tata inițiativa.

***

-Ai terminat? intră mama în cameră.

-Da, spun punând ultima ghirlandă pe perete.

-Scumpo, nu ai cam multe bagaje? Nu mă înțelege greșit mă bucur că ai venit, dar pare că nu o să mai pleci.

-Vreți să plec? întreb confuză.

-Nu, nu asta am vrut să zic, Dieu Elle, nu. Știu cât de apropiată ești de frații tăi și mi s-a părut ciudat atâta tot.

-Pai, m-am gândit că în curând plec la facultate și nu o să mai apuc să petrec timp cu voi. Am zis să profit de timpul rămas, îi spun mamei și văd cum privește în altă parte mușcându-se cu putere de buza de jos.

-Mamă? Ești bine, ce s-a întâmplat?

-Nimic scumpo doar că... începe ea să spună, dar își prinde fața în palme și scăpa un suspin pe care încercă să îl ascundă.

-Doar că ați crescut atât de repede își termină propoziția într-un final.

-Of mamă, sti că mereu vom fi copilași tai indiferent de vârstă sau de locul în care ne vom afla, îi spun eu încercând să o liniștesc și o îmbrățișez călduros.

Îmi așez capul în locul dintre umăr și gât și inspir adanc mirosul copilăriei mele, parfumul cu esență de trandafir al mamei îmi inundă simțurile calmându-mă instant. Mă cuibăresc mai bine în brațele mamei rămânând în această poziție câteva minute bune până când vocea groasă a tatei ne întrerupe momentul.

-Ce se întâmplă aici, spune el cu brațele în șolduri și bătând cu piciorul un ritm doar de el știut.

-Ne îmbrățișam, ce ți se pare că facem, spune mama arcuindu-și o sprânceană.

-Fără mine? spune el dezamăgit bosumflându-se.

-Hai aici copil mare ce ești, spune mama exasperată și întinde mâna spre el. O prinde de mână cu un zâmbet pe buze și se alătură îmbrățișării strângându-ne pe amândouă în brațele sale calde.

-Fetele mele frumoase, șoptește și ne sărută pe amândouă pe cap.

Am fost atât de prinsă între antrenamente și toată drama cu Alek și băieți în cât nu am realizat cât de mult mi-am neglijat părinți nu am mai vorbit atât de des cu ei la telefon să nu mai spun de timpul petrecut împreună. Oftez și mă mai bucur puțin de căldură persoanelor care mi-au dat viață și mi-au fost mereu alături.

***

-Elle scumpo noi plecăm, țipă mama din holul de la intrare.

-Bine mama, vă iubesc, țip și eu din camera mea încercând să mă îmbrac cât de repede posibil pentru că deja sunt în întârziere.