Curse, baschet și.. un băiat

Capitolul 5

-Pot să conduc? întreb eu afișând un zâmbet de copil mic, Chase mă privește ca pe o nebună.

-Te-ai lovit și la cap când ai căzut sau așa ești de obicei?

-Stai să vezi când locuiești cu ea în casă, spune Aaron intrând pe ușa cabinetului. 

-Hei, ai noroc că nu mă pot ridica de aici, spun eu săgetândul cu privirea pe Aaron.

-Gata, gata nu am spus nimic, își ridica el mâinile în semn de predare.

-Deci pot? îmi întorc atenția spre Chase. 

-Știu și eu puștoaico, nu e prea indicat, poate fi periculos. Nu vrem să se agraveze situația, spune Chase puțin speriat de reacția pe care o să o am.

-Cum adică nu e indicat și poate fi periculos, izbucnesc eu luand o tăviță de metal de pe măsuța de lângă mine și trântind-o de un perete. E doar o întindere de ligamente. Cand am terminat de țipat l-am văzut pe Chase cum se ascundea după un dulap, iar Aaron, obișnuit cu ieșirile mele stătea liniștit lângă mine.

-Așa face mereu? întreabă Chase speriat.

-Da, dacă nu iasă cum vrea ea, spune Aaron plictisit.

Nu am mai stat să le ascult conversația inutilă, mi-am luat cârjele și am ieșit de la infirmerie, nici nu-mi păsa că încă port hainele de antrenament. Prima oră era deja pe terminate așa că m-am îndreptat spre dulap pentru a-mi lua lucrurile pentru a doua oră. Aveam biologie, uram biologia din tot sufletul meu asta pentru că la școala din Chicago aveam o profesoară foarte dubioasă care ne facea zile negre tuturor. 

Mă îndrept cu greu din cauza cârjelor spre laborator, însă spre fericirea și norocul meu dau de Emma care era cu încă doua fete pe hol.

-Hei, Elle ce faci? întreabă Emm. Ce ai pățit? face ochii mari la vederea piciorului meu.

-Hei, am avut o mică accidentare la antrenamentul de baschet, spun.

-Aa, deci tu ești noua fată din echipă, spune blonda cu ochii albaștri de lângă Emma. Salut, eu sunt Ashley Tamm, dar prefer Ash, fratele meu e căpitanul echipei.

-Bună, sunt Elle, îi zâmbesc lui Ash care avea energia unui copil mic.

-Eu sunt Natalie, dar prefer Nat, îmi întinde mâna bruneta cu ochii  ca mierea. Lasă-mă să te ajut cu alea, dragă, spune și face referire la cărțile ce abia le mai țineam în mână.

Mai povestim puțin după care auzim sunetul clopoțelului care ne îndemna să mergem mai repede la ore.

-Ce oră ai, mă-ntreabă Ashley. 

-Am bio.

-Oh perfect, se aude vocea lui Nat, și eu.

-Eu am, antreprenorială, iach, se plânge Ash.

-Stai ești a 11-a, întreb eu, știind că antreprenoriala se face doar până în clasa a 11-a.

-Da, acum trebuie să fug profa urăște când întârziem, spune și dispare de langa noi.

-Eu am literatura, dar s-ar putea schimba ceva în orar, ne întâlnim la cantină, spune Emma și dispare și ea, rămânând singură cu Nat.

Am intrat în clasă unde i-am văzut și pe frații mei. M-am pus langa Eriq și Nat langa Aaron, cel din urma măsurând-o pe brunetă din cap până în picioare.

-Mathias, nu-mi hărțui prietena, mă răstesc la fratele meu știind cât de mult urăște să i se spună pe al doilea nume, timp în care Nat s-a făcut roșie ca o tomata.

-Mai spune-mi o dată Mathias și ai să o încurci, Marie, rânjește.

Eram pregatită să sar pe el că mi-a spus așa când a intrat o profesoară trecută de prima vârstă cu un zâmbet mare cat Rusia pe față.

-Buna ziua copii, pentru noii elevi eu sunt Eva Gilbert, profesoara voastră de biologie. Vă rog să îmi spuneți Eva. 

Din nou ce e în neregulă cu profesori ăștia de trebuie să le spunem pe nume, în fine nici nu-mi bat capul. După ce ne-am prezentat și noi, Eva ne spune să ne mutam cate un copil în fiecare bancă, Eriq plecând de lângă mine, pentru că v-om lucra la un proiect cu cei din B, noi fiind a 12-a C. 

Se aude o bătaie în ușă după care intra viitori noștri parteneri de proiect. O vad pe Emma intrând în clasă, care vroia să se așeze lângă mine, dar de nicăieri apare Alek care i-o ia înainte.

-Scuză-mă, dar aici statea Emm, spun total ofensată.

-Nu cred că se v-a supăra, nu Emma? o întreabă Alek.

-Nu, e ok, spune ea timid apoi pleacă spre banca lui Nat.

-Bun copii acum ca v-ați ales parteneri.., se aude vocea profesoarei, dar încetez în a o mai asculta, gandindu-ma de ce universul mă urăște atat de mult.

Ora s-a terminat iar eu am făcut o poza la tablă pentru a ști ce tema are proiectul. Nu am auzit nimic din ce a spus Eva și nu voiam să vorbesc cu Alek.

***

Orele au trecut repede și nu am mai avut altercații cu Alek. Odată ajunsă acasă, am făcut un duș, și m-am pus în locul de la geam pentru a citi, însă aud zgomote de jos, așa că decid să cobor. În sufragerie se aflau toți frații mei împreuna cu ai mei. Când toți și-au îndreptat ochii spre mine au făcut ochii mari în afară de Aaron și Eriq care știau de accidentarea mea.

-Ce ai pățit? țipă mama, eu și Eriq fiind nevoiți să îi explicăm că nu are pentru ce să-și facă griji.

-Of, dragă de ce fix acum? întreabă mama mai mult pentru ea.

-De ce mamă, ce s-a întâmplat? întreb speriată.

-Dragă, eu și tatăl tău trebuie să plecăm într-o deplasare, dar o pot anula nu te pot lăsa singură acasă în starea asta.

-Mama nu-ți face griji o să avem noi grijă de ea, spune zâmbindu-mi cald Chris, pe care-l văd și aud după mult timp.

-Dar.. încearcă mama să protesteze.

-Niciun dar, spune Chris, nu îți poți lăsa munca, abia ai primit slujba asta. 

-Elle și Aaron se vor muta la noi, spune Eriq, avem camere pentru toți.

-Copii se descurca sunt mari, Marie, ii spune și tata, zambindu-i dragastos.

-Bine fie, se dă mama bătută.