Curse, baschet și.. un băiat

Capitolul 44

-Oh, mon Dieu ce zi plină, exclam obosită în timp ce mă arunc pe canapeaua din sufragerie.

-Mie-mi zici?! De mai stăteam un minut ascultând-o pe Mildred, înnebuneam.

-Măcar tu nu trebuie să cânți în fața unei mulțimi, exclamă revoltată Deea.

Tocmai am ajuns de la liceu, împreună cu gașca. Băieții, nici măcar nu au venit cu noi acasă. S-au scuzat și au spus că ei trebuie să plece cu o treabă. Akim a venit cu ideea azi dimineață sa îi facă o surpriză Emmei de ziua ei, care este azi. Eram 100% că zăpăcitul este îndrăgostit de zănatica roșcată, iar cu gestul acesta mi-a confirmat asta. Eu și fetele am ales să rămânem cu ea ca să nu bată prea tare la ochii faptul ca îi coacem ceva.

Ziua de azi a fost mult prea extenuantă. Am avut preselecțiile pentru echipa de baschet, și Dumnezeule nu credeam că va fi atât de greu să aleg 15 fete pentru echipa de baschet. Iar apoi din cele 10 să le împart 10 pentru echipă, iar 5 pentru rezerve, noroc cu ajutorul lui Alek. Nici măcar nu mă așteptam să am peste 100 de fete doritoare să între în echipă. Măcar am scăpat de o povară, iar acum trebuie să începem antrenamentele.

Tot astăzi am aflat că liceul nostru organizează un bâlci, cu scop caritabil, iar noi trebuie să venim cu diferite idei de standuri pentru el. De unde și plângerile lui Ash legate de Milderd, profesoara de arte care vrea ca elevi din grupa blondei să facă niste postere și bannere pentru a decora bâlciul. Nici Deea nu a scăpat ușor, a fost obligată de Mike, profesorul de muzică să intre-n orchestra școlii pentru că a aflat că verișoara mea cântă la pian, iar acum pe lângă că trebuie să cânte cu orchestra, trebuie să cânte și un solo tot la minunatul bâlci pe care în momentul acesta tot liceul îl urăște. Bineînțeles că nici eu n-am scapat, împreună cu Alek, Eriq, Aaron, Ryan, Will, Andy și surpriza lunii... Nate care a mi-a făcut cea mai frumoasă surpriză.

FLASHBACK

Un telefon care sună mă trezește din somnul bine meritat. Am plecat de la spital cu gândul să merg înapoi la secție, dar mama m-a simțit și m-a sunat să-mi spună că dacă mă vede acolo mă va pedepsi până la 20 de ani și să merg să mă odihnesc ca să nu ajung lângă Maya. Nu am avut alta cale decat să o ascult, oricum și Alek a fost de acord cu mama.

-Merde, cine suna la ora asta? spun buimacă în timp ce-mi caut telefonul. Îl găsesc într-un final și văd că pe ecran apare numărul tatei. Sar ca arsă din pat să răspund.

-Da tata, s-a întâmplat ceva?

-Hei, scumpo, nu vreau să te sperii, dar trebuie să vi până acasă.

-Sigur, vin, dar ce este.

-Haide vorbim acasă. Și închide.

-Mhm, cine a fost? aud vocea răgușită a lui Alek de lângă mine.

-Tata, trebuie să merg până acasă.

-De ce?

-Nu știu, dar vin repede înapoi, îl sărut pe frunte și mă ridic din pat.

15 minute mai târziu parchez în fața casei părinților mei. Nici măcar nu m-am schimbat încă sunt îmbrăcată cu pantaloni mei scurți de pijama cu pisicute și un tricou de a lui Alek. Intru în casă val vartej strigând după tata.

-Tată, tată unde ești?

-Surpriză!

În fața mea era nimeni altul decat Nate. Bunul meu prieten din Chicago de care am uitat complet că trebuia să ajungă în New Orleans pentru schimbul de experiență.