Curse, baschet și.. un băiat

Capitolul 31

În urmă cu câteva zile

Îmi iau o secundă ochii de pe Anna și în nenorocita aia de secundă drăcușorul ăla mic și blond se urcă val vârtej în Charger-ul meu și mă lasă în praf plecând de pe loc cu scarțâit de roți.

Ce mama naibii? Dau să fug după mașină, dar nu mai are niciun rost.

-La dracu, țip pe jumătate enervat, pe jumătate mândru și pun mâna pe telefon și îl sun pe Akim.

-Ce vrei Alek? îmi răspunde.

-Ai treabă?

-Nu.

-Hai după mine pe North Diamond.

-Ce dracu cauți acolo?

-Poveste lungă.

-Și mașină unde îți e?

-La dracu în praznic, Akim. Și acel drac este nimeni alta decat mezina familiei Davis, țip enervat de faptul ca pune prea multe întrebari. Vii sau nu?

-Bine așteaptă-mă. Îl aud spunand și chicotind înainte să inchida. Perfect acum idiotul o sa facă haz de necazul meu ca de obicei.

După vreo jumătate de oră în care am crezut că îmi pierd mințile sunând și scriind mesaje pe care Anna doar le ignora. Nu înțeleg ce naiba are fata asta. Tot ce am încercat să fac a fost să o ajut, de ce naiba se comporta așa?

Apare într-un final și Akim. Mă urc în mașină și mai că-mi vine să îi dau un pumn când îi văd rânjetul de pe față.

-Ce ai făcut de ai enervat-o în așa hal de te-a lăsat pe marginea drumului?

-Aș vrea să știu frate, chiar aș vrea, mormăi eu.

-Te las la Rob să îți iei mașina? sparge el tăcerea.

-Ce? De unde ști unde mi-e mașina?

-M-am întalnit cu Elle înainte să plec de acasă, parea destul de furioasă.

-Mda du-mă te rog să mi iau masina, spun eu. După un moment de liniște decide și Akim să spună ceva.

-Frate nu știu ce ai făcut da las-o în pace, ok? Nu știu ce e cu tine, dar faci numai porcări. Revino-ți.

Tac, fiindcă știu că dacă deschid gura o sa iasă numai scandal.

***

Câteva ore mai târziu sunt cu baieții în sufragerie cu câteva sticle de whisky în fața. Am încercat sa le combin cu cola, dar după.. nu stiu al câtelea pahar am renuntat la suc. Anna e sus, probabil doarme. Am vrut să merg de cateva ori la ea să vad dacă e bine, dar Akim m-a oprit, și sincer îi sunt dator pentru ca nu mi-aș ierta-o niciodată dacă i-aș spune Annei ceva ce ar răni-o când sunt în starea asta.

-Fraților uitați cât e ceasul trebuie să mergem, spune Akim, și pentru prima data după ceva timp acord și eu atenției conversatiei .

-Unde mergeți, întreb curios și dau să mă ridic de pe fotoliul pe care stau, dar sunt mult prea amețit pentru asta și cad în următoarea secundă la loc.

-La pistă este o cursă destul de frumușică, spune Eriq entuziasmat și primește o palmă peste ceafă de la frate-so, în timp ce restul îi aruncă priviri urate. Cee? întreabă el revoltat apoi ochii lui se măresc de parcă tocmai a descoperit o ecuație mai elevata ca teorema lui Pitagora. Aaaa ups nu trebuia să îi spunem, mormăie el și se fertește ca un copil mic.

-De ce să nu-mi spuneți, mă încrunt la Akim. Vreau să vin și eu.

-Tocmai de-asta nu am vrut să-ți spunem. Alek ești mort de beat și deabia poți să stai în picioare. Nu ai ce căuta la pistă cine știe ce idei tampite îți vin, spune el și își încrucișează brațele la piept.