Curse, baschet și.. un băiat

Capitolul 16

-Domnișoara Davis la ce vă stă capul? Mă întreabă Derek când realizează că nu l-am băgat în seama de la începutul antrenamentului.

-La nimic, spun. De fapt mă gândesc la faptul că azi nu i-am văzut de loc pe niciunul dintre băieți, iar dintre fete am văzut-o doar pe Ash care fugea pe hol ca o nebună, dar este ceva normal în cazul ei.

-Trebuie să plec, spun eu și mă îndrept spre vestiare ignorând țipetele lui Derek care îmi spune să mă opresc.

Mă schimb și ies din sala de sport cu gândul la unde naiba ar putea fii oamenii ăștia. Dintr-o dată simt două mâini în jurul taliei mele apoi cum sunt ridicată de la sol și aruncată pe un umar ca pe un sac de cartofi.

-Ce naiba, țip eu și încep să mă zbat.

-Fluturaș dacă nu vrei să-mi faci o priveliște mai bună asupra fundului tău îți sugerez să te potolești, spune Alek extrem de amuzat de situație.

Mă opresc din a mă zbate și încep să îl iau la întrebări.

-Unde ai fost azi, de fapt unde ați fost toți azi? Și pe mine de ce nu m-ați luat cu voi? Și unde mama dracului mă duci?

-Nu mai pune atâtea întrebări, mârâie el la mine eu dându-i un pumn în spate. Auu, asta pentru ce a fost?

-Pentru că nu îmi răspunzi la întrebări, spun supărată.

-Vai, dar agresivă mai ești când nu primești ce vrei.

-Nici n-ai idee.

Ieșim afara din școală și aud râsetele prietenilor mei când ne văd. Alek mă pune jos și când mă întorc îi observ pe toți cum stau sprijiniți de mașini. Îi arunc o privire urâtă lui Ash care putea să mă avertizeze că fratele ei nebun are de gând să vină și să mă ia pe sus în mijlocul holului plin de elevi. Aceasta parcă citindu-mi gândurile își ridică mâinile în semn de predare și spune.

-Eu i-am spus să-ți dea mesaj. Restul grupului începe și mai tare să râdă.

-Ce faceți toți aici? Întreb eu în cele din urma.

-Nu pot sa cred ca ai uitat, spune Andy ducându-și o mână la inima prefăcându-se rănit.

-Astăzi plecăm la munte. Țipă fetele în cor, ochi mei mărindu-se din cauza șocului, cum am putut uita asta?

-Dar tre....

-Ți-am făcut eu bagajul, spune Ash parcă citindu-mi din nou gândurile.

-Eu... încep din nou să vorbesc, dar de data asta sunt întreruptă de Eriq.

-Ți-am luat-o înainte piticot, spune el și îmi aruncă cheile unei mașini, realizez ca sunt cheile mașini mele din cauza brelocului cu șarpe agățat la ele.

-Chiar atât de previzibilă sunt?

-Nici pe departe, doar că era clar că vei vrea să conduci așa faci în fiecare excursie, spune Chris.

-Și Eriq, îmi îndrept privirea spre geamănul meu rânjind, el având o grimasă alături de ceilalți frați ai noștri. Vrei sa ne întrecem până la cabană? Spun eu zâmbind cu gura până la urechi.

-De ce faci asta mereu? Oricum câștigi de fiecare dată, se plânge el ca un copil mic.

-Ce pot să spun îmi place să câștig. Dar dacă îți este frică nu trebuie să ne întrecem, spun eu știind că va ceda.

-Bine fie, cine ajunge ultimul face negrese, ochii mei încep să strălucească la auzul prăjituri mele preferate, trebuie să recunosc Eriq chiar face niște negrese delicioase.