Curse, baschet și.. un băiat

Capitolul 15

Au trecut doar câteva zile de când părinții mei au plecat, iar eu cu Deea am rămas singure, s-a mutat înapoi cu mine fiindcă a zis că e ciudat în casa baiețiilor fără mine. Am rugat-o să nu îmi pună întrebări despre băieți și îi mulțumesc din tot sufletul că mi-a respectat decizia. De când au plecat părinții mei în Chicago, m-am axat pe școală, nu am mai vorbit cu niciunul dintre frații mei sau cu Tamm. La școală stau cât mai departe de ei, iar la cantină, ei bine nu merg la cantină, îmi petrec pauza de masă ori în bibliotecă desenând ori în sala de antrenamente aruncând la coș.

Acasă de obicei, îi ignor sutele de mesaje și apeluri de la Alek, care a încercat în ultimele zile de aproape de 5 ori să se urce pe balconul camerei mele. A reușit de trei ori, dar ghinionul lui a fost că ușa era închisă. El credea că dorm din cauza întunericului în care era înecată camera, dar adevărul este că nu dormeam stăteam și îl priveam plângând. Stătea cu orele în frig în fața geamului privindu-mă. Sunt o proastă că am avut încredere în el, o parte din mine știa că e ceva în neregulă cu el, dar partea naivă și îndrăgostită din mine nu a vrut să creadă.

-Annaelle, vocea antrenorului mă scoate din gândurile mele. Îmi ridic privirea obosită spre el, sunt conștientă ca nu arăt în cel mai minunat mod, având cearcăne din cauza nedormitului din ultimele zile în care abia am închis un ochi și vânătaia de pe obrazul drept care încă nu are de gând să-mi părăsească fața.

-Ești bine? Întreabă Derek vizibil îngrijorat, le arunc o privire fratelui și prietenilor mei care stau la o distanță destul de mare de noi privindu-mă, oftez zgomotos și îmi îndrept atenția spre Derek.

-Da, sunt bine, aleg să spun minciuna ce o folsesc tot mai mult în ultima perioadă.

-Mda asta sa i-o spui la Chase că poate te crede, pufnește el amuzat, eu încercând să schițez un zâmbet care mai mult ca sigur a ieșit o strâmbătură de zile mari. Acum serios pustoaico ce s-a întâmplat?

-Să zicem că persoanele în care aveam cea mai mare încredere m-au trădat în cel mai oribil mod, spun și mă uit la Eriq și la Tamm, apoi mă îndrept spre vestiare.

Îmi iau un prosop, gelul de duș și șamponul cu mine mergând spre dușuri pentru a scăpa de mirosul oribil de transpirație căpătat în urma celor 3 ore de antrenamente. Îmi las hainele pe banca de langa cabinele de dus și intru sub apa fierbinte care îmi relaxează tot corpul. Încep să îmi spăl parul cu șamponul cu miros de căpșuni pe care îl ador, apoi îmi curat corpul cu gelul de duș cu miros de ciocolată. După ce mai stau puțin sub jetul de apă fierbinte îmi înfașor prosopul în jurul corpului ieșind în vestiar pentru a-mi lua hainele. Spre surprinderea mea pe banca în vestiar mă aștepta Alek, dau sa mă întorc înapoi la dușuri cu speranța că nu m-a văzut și că va pleca dar la cât de "norocoasă" sunt m-a prins de mână trăgându-mă în brațele lui. Mă strângea atât de puternic în brațe parcă asigurându-se că nu o să fug, până la urmă cedez și mă las moale în brațele sale, chiar aveam nevoie de această îmbrățișare.

-Îmi pare atât de rău fluturaș, șoptește el și îmi sărută creștetul capului.

-Știu, dar nu pot să trec cu vederea peste faptul că m-ați mințit, spun eu trăgându-mă din îmbrățișare.

-Fluturaş...

-Nu, spun eu tăios, dar apoi regret.

-Alek, uite dacă vrei să fie ceva între noi va trebui să fi sincer cu mine. O relație, de orice fel ar fi ea, nu merge dacă e clădită pe minciuni, iar tu ești unul dintre cei mai secretoși oameni pe care-i știu, spun dezamăgită. Când te-am întrebat, cel mai greu moment al tău, m-ai ignorat, spun iar el lasă capul în pământ. Mi-ai spus că vrei să mă descoperi așa cum sunt, dar nu mă lași pe mine să te văd așa cum ești. Deci spune-mi Alek, cum să am încredere. Aparent nici pe frații mei nu-i cunosc.