Curse, baschet și.. un băiat

Capitolul 7

Mă trezesc cu o ușoară durere de cap, mă întind auzind câteva oase trosnind, îmi deschid ochi și observ că sunt pe canapea în sufragerie alături de băieți care dorm care pe unde apucă. Mă ridic încet de pe canapea și merg în bucătărie ținându-mă de ce apuc pentru că Eriq dormea cu cârjele mele în brațe.

Intru-n bucătărie și încep să pregătesc ceva de mâncare, bucurându-mă că e weekend. Mă apuc să fac aluatul pentru clătite când văd un Alek somnoros cum intră în bucătărie.

-Neața.

-Neața, spune el cu o voce foarte răgușită, de ce nu dormi? Și de ce nu ai cârjele cu tine, tu chiar vrei să-ți agravezi starea? mă ceartă el ca pe un copil mic. Vino și stai jos le fac eu, spune el și mă ajută să mă așez pe unul dintre scaunele înalte din jurul blatului.

-Nu puteam să dorm și mi s-a făcut foame, iar în legătură cu cârjele Eriq mai avea puțin și se giugiulea cu ele la cât de tare le strângea în brațe, Alek începe să râdă eu urmându-l, are un râs atât de cristalin încât este imposibil să nu zâmbești.

-Poftim, spune el și îmi întinde o farfurie plină cu clătite și un borcan cu Nutella, ochi mei încep să sclipească la vederea lor. Nu mai aștept să îmi dea o lingură și iau o clătită și borcanul de Nutella folosind clătita pe post de lingură, el chicotește și se pune pe scaunul opus mie luând o clătită.

Dintr-o dată se aud niște zgomote și mai multe bubuituri, mă uit speriată la Alek și merg cât de repede pot cu atela asta nesuferită spre locul de unde s-au auzit zgomotele. Odată ajunsă în sufragerie, am realizat că defapt erau doar băieții care erau toți treziți și împrăștiați pe jos, semn că au căzut din pat.

-Neața, spun eu amuzată în timp ce îmi recuperez carjele de la Eriq.

-Neața, se aud și vocile baietilor puțin răgușite.

-Neața, apare și Alek.

-Voi mereu dormiți atât de împrăștiat, de fapt la cum arată casa când am ajuns nu mă miră, le spun pe un ton mustrător. Nu aveți suficiente camere? Dar degeaba îi întreb căci în loc de un răspuns concret primesc doar câteva mormăituri. Când Will se pregătea să răspundă, ușa casei se deschide și pe ea apare nimeni alta decat Ash.

-Neața băieți, cum de e așa curat aici, iar a-ți ascuns toată mizeria în debara doar pentru ca am venit eu? începe ea dar se oprește când mă vede. Hei Elle, țipă ea și se aruncă la mine-n brațe, noroc că unul dintre băieți m-a prins că altfel pupam podeaua.

-Salut Ash, ce faci pe aici? întreb eu.

-Am venit să le fac la băieți micul dejun, îi mai ajut câteodată cu mâncarea, dacă nu ar mânca numai chesti congelate, râde ea, dar aparent au un ajutor deja, ce faci aici?

-Defapt trebuie să locuiesc cu ei un timp, părinți mei au plecat din oraș și nu mă pot descurca singură din cauza piciorului.

-Săraca de tine, râde Ash.

-Știu, nu-mi era de ajuns că trebuia să suport 3 acum trebuie să suport 8, mă plâng eu.

-Hei, se aud vocile băieților care făceau curat prin sufragerie.

-Ce vreți să vă mint, nu știu de voi dar pe mine m-a învățat mama să nu mint. Baieții încep să mormaie chestii doar de ei înțelese continuând să facă curat. Eu și Ash mergem în bucătarie pentru a mai face niște clătite.

-Și, începe Ash să vorbească, ai pus ochii pe cineva? Mă întreabă ea entuziasmată întorcând clătită din tigaie.

-Oh haide Ash, încep eu să mă plâng, nu îmi plac discuțiile de genul și nu, nu am pus ochii pe nimeni sunt aici doar de ieri.

-Pe bune Elle, locuiești într-o casă plină de băieți sexy și tu nu ai pus ochii pe nimeni, spune ea făcând o față de copil mic.

-Nu am timp de băieți, trebuie să îmi caut un loc de muncă și să mă axez pe școală pentru că se apropie examenele.

-Loc de muncă? mă întreabă ea confuză.

-Da, nu îmi place să stau pe bani părinților mei și sunt destul de mare să mă întrețin singură. Ash vrea să spună ceva dar este întreruptă de ușa bucătăriei care este trantită de perete pe ea intrând Akim urmat de un băiat brunet cu niște ochii negri, care te băgau în sperieți dacă te aținteau, acompaniați de o încruntatură, puțin mai scund decat el.

-Haide Akim nu poți găsi pe cineva, începe băiatul brunet să vorbească, chiar am nevoie măcar de un om, atelierul ăla se duce naibi și eu nu mai fac față singur după plecarea lui Greg.

-Scuze frate, dar de data asta nu te pot ajuta, nu pot să găsesc într-un timp atât de scurt un mecanic bun și să fie și de acord cu toate condițiile, spune Akim iar eu mă ridic repede de pe scaun uitând de picior și mă pozitionez în fața lor, aceștia uitându-se la mine cu o sprânceană ridicată.

-Pot să te ajut eu, am spus entuziasmată, dar înălțimea lor mi-a tăiat elanul.

Cei doi se uită unul la celălalt și încep să radă.

-Scuze păpușă, dar nu cred că este o treabă pentru prințese ca tine, spune brunetul și mie îmi vine să îi fac un semn temporar cu cârja dacă îmi mai dă multe porecle tâmpite, și pe lângă asta deabea poți să stai în picioare, continuă el.

-Ascultă păpușel, pun eu accentul pe ultimul cuvânt, nu mă subestima că și fratele tău a făcut-o, spun și îmi îndrept atenția către Akim, și a regretat. Poate nu sunt eu în cea mai bună formă, dar mă descurc să repar o mășina. Și pe lângă asta eu am nevoie de un loc de muncă și tu de o persoană care să lucreze la atelierul tău.

-Bine prințesă, hai să vedem ce poți, îți dau 10 minute să te pregătești, după care te duc la atelier.

-Perfect, spun și alerg cât pot spre etaj uitând și de băieți și de Ash, care se uitau la mine speriați.

După 10 minute cobor îmbrăcată într-o salopetă pentru mecanic, iar pe dedesubt aveam unul dintre tricourile baietilor cel mai probabil a lui Eriq.

-Gata, să mergem.

Ne îndreptăm spre mașini cu toți pentru că băieții nu credeau că pot face asta, iar frații mei cunoscându-mă încercau sa le spună că nu sunt ceea ce par. Până am ajuns la mașină auzeam deja pariuri, cred ca l-am auzit pe Ryan care pariase pe mine 500 de dolari ca nu pot repara mașina. Ash era în spatele meu ajutându-mă să urc în mașină, după care urca și ea.

-Sigur te descurci, întreabă ea îngrijorată.

-Crede-mă, mă descurc.

Odată ajunsă la atelier văd un Nissan fără bara din față, Robert, băiatul ce deține atelierul, mi-l indica și zice:

-Dacă îi poți schimba radiatorul, ești angajată.

-Nicio problemă spun și mă apuc de treabă.

___________

Ne-am întors, așa cum am zis, încep cu postatul duminica. Saptămâna cât am mai lipsit am reușit și să ''repar'' capitolele si sa pun totul la punct, de acum lucrurile ar trebui să revină la normal. Fără alte cuvinte.. 

Pupici,

Anto&Criss