Curse, baschet și.. un băiat

Capitolul 6

Următoarele zile le-am petrecut împachetând și încercând să o conving pe mama că vom fi bine cât timp vor fi ei plecați. Acum stau pe canapea și-mi aștept scumpi părinți să-și adune ultimele lucruri înainte de a pleca.

-O să-mi fie dor de tine fetița mea micuță, spune mama intrând în sufragerie, ești sigură că vei fi bine? Pot să anulez călătoria este doar un loc de muncă pot găsi altul. 

-Stai liniștită mamă,  voi fi bine băieții vor avea grija de mine, îi spun îmbrățișând-o. 

-Dragă trebuie să plecam altfel vom pierde avionul, spune tata destul de agitat, mi-ați  văzut ochelari? întreabă el foarte serios, eu și mama ne uităm una la alta și începem să râdem. 

-Pe cap scumpule, spune mama după rundă zdravănă de râs, să mananci să nu faci efort și să fii cuminte, îmi spune mama sărutându-mă pe frunte.

-Bine mamă,  nu mai am 5 ani pot să am grijă de mine.

-Știu, dar tot fetița mea mică ești, iar voi, se îndreaptă mama cu o privire ucigatoare spre frații mei mai mari, dacă nu aveți grijă de ea uit că sunteți majori și vă bat de nu vă vedeți, se răstește mama la ei.

-Bine șefa, spun băieții în cor.

Îmi îmbrățișez părinți ca mai apoi aceștia să iasă din casă grăbiți. Mă așez pe canapea oftând din cauza dureri care o simt la nivelul genunchiului din cauza efortului depus.

-Ești bine pitico? Mă-ntreabă Chris așezându-se lângă mine pe canapea.

-Da, mă doare puțin piciorul, dar sunt ok, prefer sa îi spun adevărul deoarece știu că își v-a da seama că mint.

-Când plecăm?

-Pai....acum, spune el zâmbind ca un copil mic.

Mă ridic de pe canapea și-mi iau cârjele, pe care deja nu le mai suport și ies afara din casă unde îi văd pe Aaron și Eriq cum se chinuie să îndese bagajele în portbagajul mașinii lui Aaron. Mă urc în mașină urmată de băieți. 

-Cred că este momentul potrivit să vă anunț că nu locuim singuri, spune Eriq dintr-o dată, mie picându-mi fața la auzul cuvintelor pe care tocmai le-a rostit.

-Cum adică nu stați singuri, țip eu la el.

-Mai locuim cu încă 5 băieți, spune el oprind la un semafor. Ochii mei se măresc instantaneu, ÎNCĂ 5 BAIETI, cum naiba o să suport eu 8 băieți când de abia m-am descurcat cu 3. 

-Dacă o să afle mama o să vă dezmostenească, spun eu făcându-i pe baieți să râdă. 

-Am găsit o casă destul de mare la un preț foarte bun și am vorbit cu niște prieteni să ne mutăm împreună, începe Chris să îmi explice, nu-ți face griji nu o să te mănânce, spune el sub forma de glumă dar se oprește când îmi vede privirea plină de venin.

-Am ajuns, spune Eriq parcând mașina în fața unei case uriașe. Chris nu a glumit când a spus că este mare. 

Aaron îmi deschide ușa și îmi înmânează cârjele, aștept ca băieți să scoată bagajele din mașină apoi înaintăm spre casă. 

Când intru în casă rămân șocată când văd dezastrul din sufragerie, erau haine aruncate peste tot, măsuța de sticlă din fața canapelei din piele neagră era plină cu pahare, boluri și ambalaje de dulciuri. Îți poți da seama de la o poștă că aici locuiesc doar băieți.

-Am ajuns, țipă Chris ca mai apoi să se audă pași de la etaj și din ceea ce părea că e bucataria. Îmi îndrept privirea spre ușa de la bucatarie și îl observ pe Ryan care este urmat de un băiat înalt cu părul șaten puțin creț la vârfuri și cu ochi verzi, are niște trăsături destul de familiare. Nu apuc să-l analizez prea bine deoarece dau buzna în sufragerie Will și Andy care se împingeau pe scări.

-Bună Elle, spun băieții în cor făcându-mă să chicotesc.

-Bună băieții, îi salut și eu punând accent pe cuvantul „bună ". 

-Akim Tamm, îmi pare bine, spune șatenul cu ochi de jad, de acolo mi se pare mie cunoscut, este fratele lui Alek. 

-Elle, mă prezint și eu pană la urmă și mă așez pe canapea, ridicându-mă ca arsă când simt cum mă înțeapă ceva, dau hainele la o parte și găsesc o furculiță.

 Îmi întorc privirea spre băieții care aveau niște fețe de copiii nevinovați, dar din nefericire pentru ei nu le merge cu mine. 

-Tu, tu, tu și tu, indic cu degetul spre Chris,Aaron, Will și Andy, faceți curat aici, iar voi veniți cu mine în bucătărie, spun arătând spre băieții care au mai rămas, vreau să fie lună și bec casa. Hai hai la treaba nu mai stați și vă uitați ca proști la mine, spun eu mergând spre bucătarie. Când intru în bucatarie mă lovește direct în fața un miros oribil. Ce mama naibii a murit aici? 

-Mda se poate să fi uitat pe aragaz ceva mancare chinezeasca, spune Eriq și-și freaca spatele gâtului rușinat. 

***

După ce i-am supravegheat pe băieți făcând curat am urcat sus la mine în cameră, după ce am despachetat o parte din bagaj mi-am luat un prosop mare și pufos, negru, și am intrat la duș. După ce m-am chinuit destul de mult să nu îmi ud atela am ieșit din baie avand prosopul învelit în jurul corpului, părul meu blond care acum este cu o nuanță mai închisă din cauza picăturilor de apă care se scurg din el, îmi cade liber pe umeri. Ies din baie sărind într-un picior și țipând ca din gură de șarpe când vad o siluetă masculină care stă cu fața spre geam. Când îmi aude țipătul și se întoarce spre mine, din doi pași ajungând în dreptul meu acoperindu-mi gura cu palma pentru a mă opri.

-Ușor, calmeaza-te, sunt eu. Imi sopteste Alek fiind mult prea aproape de fața mea, este atat de aproape de mine incat îi simt respirația caldă peste obraji mei. După ce observă că m-am liniștit se dă doi pași în spate și mă privește din cap până-n picioare, eu realizând că sunt doar într-un prosop care de-abia îmi ajunge până la jumătatea coapselor, simt cum obraji mei încep să prindă culoare și îmi dreg vocea pentru a-i atrage atenția asupra feței mele.   

-Am.. ce...ce cauți aici, încep eu să mă bâlbâi.

-Am venit să îți spun că ai făcut o treabă bună cu băieții când i-ai pus să făcă curățenie, când am intrat în casă mă întrebam dacă nu am greșit casa, chicotesc la spusele lui, iar apoi îmi pică fisa, el este băiatul cu numărul 5 care locuiește aici, trebuia să îmi dau seama odată ce fratele lui locuiește aici, dar oare de ce nu locuiește și Ashley aici.

-Știu că sunt irezistibil dar te mai holbezi mult? Mă-ntreabă Alek chicotind, îmi scutur puțin capul și îl privesc plictisită.

-Continuă să visezi, Tamm.

-Nu o să mă opresc niciodată, spune el făcând un pas spre mine. Am cumparat mâncare și m-au trimis băieți să te chem și pe tine, te așteptăm jos, spune el după ce mă privește câteva secunde în ochii și apoi se face nevăzut în spatele ușii din lemn negru.

Mă îmbrac cu o pereche de pantaloni scurți de pijama, chiar dacă este destul de frig îmi este greu să port pantaloni  lungi din cauza atelei, în partea de sus îmi iau un hanorac de la Eriq, îmi prind părul într-un coc dezordonat și cobor jos ajutându-mă de cârje.

Respirând ușurată că nu am picat pe scări mă îndrept spre sufragerie unde îi vad pe băieți stând pe canapea și vizionand un meci de baschet. Mă așez între Eriq și Akim și iau de pe măsuța din sticlă o felie de pizza, fiind atentă la meciul dintre Lakers si Chicago Bulls.

_________________
Știu că acest capitol nu este mare lucru, dar asta e.
Țin să vă anunț că nu v-oi posta o perioadă de timp (nu știu cât voi lipsi), când v-oi reîncepe să postez va fi duminica deoarece îmi e mult mai simplu.
Mai am o eroare la carte (îmi apar capitolele 1 și 2 inversate) pe care sper sa o pot repara.
Cu astea fiind zise...
Pupici,
Anto&Criss