Antagonistul favorit

Război

Mama lui Radu, Magda cum a insistat să îi spun imediat ce ne-a poftit în casă, pregătise o multitudine de feluri de mâncare și dulciuri în așteptarea noastră. Cele două surori pe care le cunoscusem în treacăt, Corina și Natalia, împreună cu Irina, practic m-au tras după ele în bucatarie, lăsându-l pe Radu cu tatăl lui și prietenul acestuia să se descurce cu bagajele.

-Fetelor, vă rog, fără alte glume proaste, i-au auzit vocea de pe hol, făcându-mă să zâmbesc.

-Promitem, a răspuns Magda, făcându-mi semn să mă așez pe unu din scaunele care înconjurau insula din mijlocul bucătăriei. Vrei să bei ceva, apă, suc, vin? m-a întrebat ducându-se la frigiderul de inox și deschizându-l, așteptând.

-Un pahar de suc este în regulă, am răspuns, înghițind în sec de emoții.

-Deci, cum se face că îi conduceai mașina fratelui meu? Niciodată nu ne-a lăsat să ne atingem de frumusețea aia, darămite să o conducem...

-Irina, încetează, a repezit-o mama ei, așezându-mi în față un pahar de suc de portocale și zâmbindu-mi dulce. Trebuie să ne ierți suntem puțin agitate și încântate, după cum am spus și mai devreme, Radu nu a adus niciodată o femeie acasă.

-Vă înțeleg, oarecum, am răspuns sinceră, neștiind cum să gestionez interogatoriul care urma.

-Povestește-ne cum v-ați întâlnit, te rugăm, a intervenit și Corina, așezându-se lângă mine.

M-am uitat la cele patru femei din încăpere, fiecare având pe față un zâmbet orbitor de parcă aș fi fost prima femeie din viata lui Radu, punct, nu prima femeie pe care o adusese acasă. Mă copleșeau puțin și în același timp, am putut observa diferențele dintre familia lui și a mea, încă din primele clipe în care ne-am întâlnit. Am zâmbit amar și m-am gândit repede cât de mult din întâlnirea noastră ar trebui să spun, ținând cont că două din surorile lui au fost deja martore la gelozia mea.

-Este o poveste interesantă, am început să spun, luând în mână paharul de suc și trasând linii pe condensul creat de lichidul rece.

-Cred că ar trebui să fiu și eu prezent la asta, nu credeți? ne-a întrerupt Radu, venind în spatele meu și punându-și mâinile pe umeri mei.

-Nu, chiar deloc, a spus Natalia, care se așezase vis a vis de noi, avem o discuție între femei, după cum poți vedea, așa că du-te te aici!

-Le-ai spus cum mi-ai acoperit mașina de post it-uri?a întrebat, ignorând-o complet pe sora lui, așezându-se lângă mine, și trăgând în spre noi, platoul cu mini tarte cu fructe și baclava.

-Încă nu, am răspuns, încercând să mă relaxez, avându-l lângă mine.

Încercam să nu las să se vadă cât de emoționată eram și eu. Nu mai întâlnisem părinții unui iubit de câțiva ani și voiam să fac o impresie bună. Mă simțeam stângace oarecum și crispată, sperând să nu spun sau să fac ceva aiurea. Era o porcărie, știam, doar că mintea mea o luase puțin razna de când intrasem în curtea, apoi în casa lor și deși poate în exterior păream calmă, în interior eram o tornadă!

-Mi-a făcut tot soiul de farse și glumițe, am continuat, trăgând cu ochiul la el, văzându-i zâmbetul de pe față, și a trebuit să-i răspund și eu cu aceeași monedă.

-Nu vreți să știți cât mi-a luat să dezlipesc toate hârtiuțele acelea, a intervenit și el, luând o bucată de baclava și întinzând-o spre mine.

Am dus-o imediat la gură, simțind cum mi se scurge din colțul gurii un firicel de sirop. Înainte să apuc să ridic mâna, gura lui se afla pe a mea, limba lui ștergând rapid dulceața, făcându-le pe femei să exclame de fericire și pe mine să mă înroșesc ca un rac în obraji.

-Putem amâna discuția asta, dacă te tulbură atât de tare, a șoptit, încă cu buzele lipite de ale mele, făcându-mă să mă topesc efectiv.

-Sunt în regulă acum, am răspuns, schițând un zâmbet scurt.

Și-a apăsat încă o dată buzele de ale mele și s-a retras zâmbind, până când a dat cu ochii de mama și surorile lui care părea cel puțin șocate.

-Ce este? a întrebat, luând o tartă de pe platou și băgând-o pe toată în gură.

-Sunteți adorabili, a exclamat mama lui, uitându-se când la mine când la Radu. Du-te și arătă-i casă, mergeți pe plajă, lăsăm discuția asta pe mai târziu, vreau să vadă și tatăl tău asta, a zis, arătând cu mâna între noi.

-Sunt confuză, am spus cu voce tare, atrăgând atenția asupra mea.

-Nu fi draga mea, a spus repede Magda, este o mare bucurie pentru noi că ai apărut în viata lui Radu. Nici nu-ți poți imagina cât de supărați am fost când am aflat despre afacerea lui, apoi când îi tot ceream să aducă o femeie acasă și nu o făceam, am crezut că poate are alte preferințe, ceea ce este în regulă, dar...

-Mamă, te rog, a întrerupt-o Radu ridicându-se, luându-mă de mână și trăgându-mă după el, mergem să ne schimbăm și mergem pe plajă. Poate între timp vă calmați și nu o să o mai speriați pe Eva, a exclamat, ieșind din bucătărie, cu mine pe urmele lui.

-Radu, nu trebuie să mă protejezi de familia ta, sunt în regulă, puțin panicată, dar în regulă, am zis urmându-l pe scări la etaj.

-Trebuia să te avertizez, a spus, clătinând din cap, dar nu mi-am imaginat că o să reacționeze așa. Vino, a zis, deschizând o ușă și intrând într-o cameră de la capătul holului de la etaj.

Hol era impropriu spus, era un spațiu uriaș, mai degrabă ca un living, cu canapea, fotolii, măsuța de cafea și un televizor într-o parte, iar în partea opusă, holul în sine care ducea spre camere.

Ușa pe care o deschisese el, era ultima, pe colț și când am intrat, mi-am dat seama imediat că era camera lui. Un pat mare dublu, cu spătar negru din catifea trona în mijlocul camerei cu noptiere înalte de o parte și alta a lui, un covor gri cu modele geometrice se afla în față patului, întregind camera. Am făcut câțiva pași spre mijlocul camerei, observând o ușă deschisă în partea opusă a dormitorului, care ducea cel mai probabil spre dressing, un fotoliu mare gri puf, lângă care se afla o măsuță joasă și un lampadar, toate acestea erau frumoase, dar nimic nu avea cum să egaleze cu peretele din sticlă, care dădea într-o balcon care înconjura camera. Perdelele gri erau trase de tot, lăsând lumina naturală să intre în cameră, făcând spațiul să pără ireal, deoarece din cameră vedeai direct marea.

-Îți place? a întrebat, venind în spatele meu și luându-mă în brațe.

-Mai spune-mi încă o dată, de ce te-ai mutat de aici?am bombănit, clătinând din cap.

-Putem veni de câte ori vrei, mi-a șoptit în ureche, sărutându-mi pielea de pe gât, făcându-mă să oftez mulțumită. Vrei să îți arăt și restul casei sau vrei să mergem la plaja?

-Putem merge mai întâi la plajă?am întrebat, entuziasmată ca un copil.

-Vino, a spus, luându-mă de mână și ducându-mă spre ușa care dădea în dressing.

După ce ne-am schimbat, am coborât la parter, apoi am ieșit pe ușa din spatele casei, cea care dădea în curtea interioară, dar care avea și o portiță spre faleză. Tocmai când ieșisem din curte, o voce feminină pițigăiată a strigat numele lui Radu, făcându-l să se încordeze și să-mi strângă mai tare mâna în a lui.

-Radu!

-Oh, doamne, a gemut, apoi cu o privire rapidă spre mine, s-a întors spre dreapta, de unde puteam vedea clar o femeie înaltă, brunetă, venind spre noi.

-Cine este?am întrebat, șoptind la rândul meu.

-Fiica vecinilor, a răspuns, scurt. E îndrăgostită de mine din copilărie și a făcut aproape orice să o remarc, fără reușite, spre disperarea ei.

-Aham, deci așa stă treaba, am spus, trăgându-mi mâna din a lui și făcând un pas în față, simțind cum îmi crește pulsul și pregătindu-mă de război.