Antagonistul favorit

Dacă nu riști poți să zici că ai trăit?

Seara a venit pe neașteptate, alungându-ne de pe plajă. În timp ce ne întorceam acasă, primisem un mesaj de la Sandra în care-mi confirma că este pe drum și abia atunci i-am spus lui Radu de invitația mea. A râs văzându-mi fața panicata, asigurându-mă, că nu o să fie nici un deranj, ba mai mult, familia lui o să se bucure că-mi cunoaște prietena cea mai bună.

Fusese o zi reușită per total, exceptând unele mici incidente despre care voiam să uit complet, dar evident că universul nu ținea cu mine, de ce ar face-o. Ajunși acasă, mama lui Radu ne-a anunțat că Lidia organizează un grătar în cinstea veștilor bune, ceea ce a rezultat într-o mare ceartă, în principal de ce nu le spusesem și lor că sunt însărcinată și că suntem căsătoriți.

Oh și că un gentleman ce era, Radu a decis să mă lase pe mine să explic familiei, dinamica noastră și micile glume pe care le făceam că să evitam unele situații cu potențial dezastruos. Tot trăgeam cu ochiul la Radu, căruia îi declarasem război pentru că mă lăsase să explic singură, dar el doar se uita amuzat la noi, sorbind dintr-o doză de suc, stând relaxat pe canapeaua din living, în timp ce eu eram în picioare și mă tot miscam de pe un picior pe altul. Surorile, tatăl și mama lui stateau în picioare în fața mea, absorbind vorbele mele. Și să fim sinceri, speranța și bucuria din ochii mamei lui când ne-a cerut explicații, erau prea palpabile pentru a aborda subiectul stând jos, relaxat.

-Deci, am spus concluzionând, nu este vorba despre nici o căsătorie, doar o nebunească coincidență de nume, cât despre copii, trebuia să spun ceva să o fac pe Lidia să dea înapoi și asta...

-Ohh, ești de a noastră, m-a întrerupt amuzat tatăl lui Radu, venind spre mine și îmbrățișându-mă puternic, doar nu mai glumiți pe subiecte delicate de genul, soția mea s-ar putea să le i-a în serios și să vă treziți cu locație pentru botez și biserică, arvunite.

-S-a înțeles, am răspuns repede, zâmbind.

-Ca să fie clar, suntem toți implicați în asta acum, deci o să ne comportăm ca atare, s-a înțeles ?a întrebat serios, întorcându-se cu fața la soția și fetele lui.

A urmat un cor de da, apoi chicote, făcându-mă la rândul meu să chicotesc, apoi m-am întors să-i vad privirea lui Radu, care sclipea de amuzament. S-a ridicat și a venit spre mine, punându-și mâinile în jurul meu, de la spate, sărutându-mi tâmpla și șoptindu-mi la ureche:

-Sper că nu ești pregătită să fugi, familia mea poate fi nebună uneori, dar au intenții bune.

-Ohh, cred că o să ne înțelegem bine, nu trebuie să-ți faci probleme, am răspuns, schițând un zâmbet și sprijinindu-mă de pieptul lui.

În acel moment, soneria de la intrare ne-a întrerupt, tatăl lui ducându-se să vadă cine era. I-am recunoscut vocea Sandrei dintr-o mie, așa că m-am dus să o poftesc în casă și să o prezint familiei lui Radu, sperând că nu am greșit invitând-o, înainte să întreb, dar mama lui Radu mi-a spulberat orice ingrijoare.

-Oh, ai chemat întăriri, foarte bine, intră , intră, avem de planificat un botez.

-Poftim?a exclamat prietena mea, uitându-se cu mirare la mine. De ce aud despre asta acum? O să fiu mătușa? Eva, nu te-a învățat mămica ta despre protecție? Oh, la naiba, îmi cer scuze, sunt așa șocată, încât nu mai știu de mine, a spus repede, uitându-se la familia lui Radu care se uita amuzata la noi. Avem multe de discutat domnișoară, adică...

-Oh, e rândul tău să dai explicații, am întrerupt-o, uitându-mă la Radu.

Totul decurgea de parcă ne cunoșteam de o viață, nicidecum de o zi. Mă bucura și întrista în același timp reacția familiei lui, total opusă de cea a familiei mele. Acceptarea lor mă făcea să mă simt euforică, iar natura lor poznașă și relaxată era contagioasă. Așa că după ce Sandra a fost pusă la curent cu situația în care eram, am condus-o sus într-una din camerele de lângă a noastră, l-am expediat pe Radu să se schimbe și am început să ne pregătim de petrecerea care stătea să înceapă alături, ținând cont de muzica care bubuia deja.

-Deci, așa sta treaba, doamna Adam, a spus prietena mea, mișcând din sprâncene sugestiv și uitându-se la burta mea care slavă domnului era plată. Văd de unde a moștenit Radu natura glumeată, dar tu? Cine ești tu și ce ai făcut cu prietena mea serioasă?

- Sună de parcă nu aș știi și eu de glumă, i-am răspuns, punând pe pat hainele pe care le luasem repede din dormitorul meu și pe care intenționam să le port.

-Nu este vorba despre asta și știi foarte bine, a zis, venind în fața mea și punându-și mâinile pe umeri mei. Mă bucur enorm că ai redevenit Eva pe care o știam și de care-mi era dor, doar că ai grijă. Nu vreau să te arunci cu capul înainte și la final să te îneci în ape adânci, bine?

-Mai adânc de cât sunt acum nu pot fi, Sandra, i-am răspuns. Îl iubesc enorm, poate e o prostie și pare grăbită toată relația, dar jur că a fost ceva instant, de parcă sufletele noastre s-au recunoscut cumva. Știi că vorbeam noi despre dragostea aceea instantă, la prima vedere, și râdeam că nu există așa ceva, dar pot să jur că asta mi s-a întâmplat cu Radu și nu regret nimic, orice ar fi. Da, am avut îndoieli la început, dar dacă nu riști, poți să zici că ai trăit? Așa că asta fac cu Radu, risc totul pentru ceea ce sper să fie un viitor fericit, dar chiar și dacă nu o să fie, eu știu că am încercat.

-Oh, la dracu, mă faci să plâng, a exclamat prietena mea, trăgându-mă într-o îmbrățișare strânsă. Mă bucur să o am pe vechea Eva, noua Eva era deprimantă și tristă și nu era ok deloc.

- Încă face parte din mine, dar trebuia să o readuc pe vechea Eva la suprafață, era timpul deja.

-Mă bucur maxim pentru tine, a spus, îndepărtându-se și uitându-se rapid prin cameră. Știai despre toate astea?a întrebat curioasă.

-Nimic, am spus, clătinând din cap, înțelegând la ce se referea. Trebuia să-mi fi văzut fața când am ajuns, ne așteptau cu un ofițer al stării civile pe trepte, am crezut că o să lesin, am recunoscut, începând să râd.

-Vai, dacă eram în locul lor, aș fi făcut o mie de poze, a exclamat, așezându-se pe marginea patului, fix când s-a auzit o bătaie ușoară în ușă, apoi aceasta s-a deschis încet, făcându-le loc surorilor lui Radu în cameră.

-Voiam să vedem dacă aveți nevoie de ceva, în special tu Sandra, am văzut că nu ai adus nici un bagaj, a spus Irina, făcând semn spre brațele surorilor ei pline de haine. Și să știi că într-adevăr, am făcut poze, sunt așa comice fețele lor!

-Ce drăguț din partea voastră și abia aștept să-mi arătați pozele!a exclamat, ridicându-se și făcându-le semn spre pat. Să vedem ce aveți.

Am clipit des câteva ori, nevenindu-mi să cred cum se desfășura toată scena din fața mea. Parcă nimerim într-un univers paralel în care toată lumea cunoștea pe toată lumea și erau cei mai buni prieteni. Mi se părea ireal, cum niște persoane necunoscute pot intra în viața ta de câteva ore, dar să existe o conexiune de parcă ne cunoșteam de o viață.

-Cumnată, tu de ce nu ești gata? a întrebat Irina, atrăgând atenția asupra mea.

-Fac cel mai scurt duș posibil și sunt gata în douăzeci de minute, am răspuns, ignorând apelativul folosit, gândindu-mă că trebuie să-mi intru în rolul ales, luând hainele de pe pat și fugind în baie.

-Te cronometrăm să știi, a țipat în urma mea Natalia, făcându-le pe restul să râdă.

Chiar aveau și de ce pentru că după nici optsprezece minute, am ieșit din baie îmbrăcată cu niște pantaloni scurți de blugi, sandale albe cu barete minuscule pe gleznă, un maieu kaki și cu un poncho aceeași culoare, cu mici floricele albe, cu părul prins într-un coc lejer, gata de spectacol.

---------

Bună drăgălașilor❤ Începând de astăzi, o să încerc să revin la programul meu de postat, o dată pe săptămână (duminica). De asemenea, vreau să anunț încheierea colaborării mele cu editura la care au fost publicate primele volume din Seria Amor. Încet, încet, o să revin cu update și asupra volumului 3 al seriei, pe care o să-l repostez aici.
Vă îmbrățișez !❤