Antagonistul favorit

Scorpia trebuie eradicată!

Ne-am întâlnit cu Radu la parter apoi ne-am îndreptat cu toții spre curtea de unde bubuia muzica, semn că petrecerea începuse deja. Surorile lui Radu râdeau împreună cu Sandra în fața noastră, iar eu deși aveam susținerea familiei lui, îmi era imposibil să nu mă agăț de mâna lui Radu de parcă era ancora mea proprie în furtuna care urma.

Am ajuns în grădina vecină printr-o poartă micuță de fier forjat care separa curțile și m-am oprit pe loc șocată. Erau peste treizeci de persoane prin curte, unii stând în mici grupulețe pe lângă piscina uriașă, alții pe lângă grătar, iar alții stând jos la mesele rotunde aranjate strategic prin toată curtea. Flori și baloane împodobeau curtea, alături de o arcadă de trandafiri albi și roz lângă care își făceau poze două femei, lampioane aprinse și o mulțime de torțe și felinare luminau curtea aproape ca ziua.

-Când naiba a avut timp de toate astea și cine este toată lumea asta?am întrebat, sperând să mă aud peste muzică pusă de un afurisit de DJ care era așezat undeva într-o parte, spre ușile uriașe de sticlă care marcau intrarea în casă.

-Lidia se ocupă de organizări evenimente, a venit răspunsul urlat al lui Radu în urechea mea, cât despre lume, prieteni comuni ai familiilor noastre, cunoștințe.

Superb, femeia arătase o adevărată desfășurare de forțe, indicându-mi că avea impresia că lupta nu era pierdută. Și dacă citisem bine printre rânduri, ea și Radu erau practic sortiți de familiile lor să ajungă împreună, un fel de uniune arhaică a două familii puternice, implicit a avuției.

-Oh, ați venit, Radu, haide, ți-o mai aduci aminte pe Maria? A fost cu noi la liceu, a țipat, brusc lângă noi, Lidia,  încercând să-l tragă pe Radu de lângă mine și să ne dezlipească mâinile înlănțuite.

-Te rog să-i spui DJ-ului să dea muzica mai încet, nu este plăcut să țipăm unul la celălalt și da, o să mergem să o salutam pe Maria, a răspuns, trăgându-mă după el la un grup de femei, care se uitau cu interes la noi.

Am scanat cu privirea rapid curtea în căutarea Sandrei, a uneia dintre surorile lui sau a părinților, pentru suport, dar i-am văzut pe toți așezați la o masă cu părinții Lidiei din deducțiile mele. Trebuia să mă descurc singură.

Nu singură, împreună cu Radu!

Muzica și-a pierdut din sonoritate fix când am ajuns în dreptul grupului. Show time!

-Radu, doamne, de când nu ne-am mai văzut. Ai uitat de tot de Constanța, nu mai vii aproape deloc acasă. Credeam că suntem prieteni, s-a pisicit o blondă slăbuță, îmbrăcată într-o rochie scumpă pe care mai mult ca sigur o văzusem într-o revistă. Dacă stau să mă gândesc mai bine, toată lumea este îmbrăcată exagerat de elegant pentru ce naiba o fi evenimentul ăsta.

-Bună Maria, a răspuns Radu, politicos, bună fetelor, într-adevar, nu ne-am mai văzut de mult. Știți și voi cum este cu programul încărcat, a glumit, apoi s-a uitat spre mine. Eva, ele sunt niște prietene, am fost la liceu împreună, fetelor, ea este soția mea, Eva, a zis simplu, de parcă așa mă prezenta din totdeauna.

-Vai, deci Lidia nu glumea, a exclamat Maria, șocată.

Deci așa avea să fie! Îi arăt eu atunci cum se face.

-Îmi pare bine de cunoștință, trebuie să-mi spuneți tot despre cum era Radu în liceu, am chițăit, adoptând atitudinea superficială care o afișau și ele. Nu mi-l pot imagina pe Radu adolescent.

-Oh și câte povești avem de spus, a exclamat Maria, bucuroasă că este în centrul atenției. O dată, a adus niște broscuțe de plastic, la ora la care știa că profesoara venea cu paharul de cafea. Când nu a fost atentă, i-a pus câteva în pahar si doar a așteptat. A ieșit mare scandal, profesoara a urlat ca din gură de șarpe, a venit directorul, s-a lăsat cu nota scăzută la purtare pentru el, iar pentru restul clasei ne-a dat un test oribil de am luat toți patru.