Antagonistul favorit

Femeie incredibilă

Primul meu gând înainte ca femeia să se oprească în fața noastră, a fost că nu eram îmbrăcată corespunzător pentru confruntarea asta. Într-o nano secundă, mintea mea creionase un scenariu foarte violent, cu mine trântind-o la pământ, înfigându-mi mâinile în părul ei des. Dar cum eram o doamnă cerebrală, mi-am schimbat imediat traseul gândurilor, punându-mi un zâmbet fals pe buze, imediat ce a deschis gura.

-Vai Radu, de când nu te-am mai văzut, a exclamat, aruncându-și brațele în jurul lui, dintr-o parte, ignorând-mi total prezența. Ai fost ca un străin vara asta, oare nu ți-am dat numărul meu corect? Să fi greșit o cifră?

-Bună și ție Lidia, a salutat-o, trăgându-se din brațele ei și punându-și mâinile pe talia mea, lipindu-mi spatele de pieptul lui. Am fost ocupat și din câte îmi amintesc, ți-am spus și ție că am o vară plină.

-Da, da, credeam că o să-ți faci timp pentru o veche prietenă, a spus pe un ton jos. Și cine este mica ta prietenă? a întrebat, când a fost evident că nu mă mai poate ignora.

A naibi femeie, flirta de față cu mine și ma desconsidera așa?! Aveam să-i arăt eu. Auzi la ea, mica prietenă.

-Ea este Eva....

-Eva Adam, l-am întrerupt, simțind cum i-au foc de nervi, sperând ca idioata să detecteze avertismentul din vocea mea.

-Adam?a chițait, uimită, părând să dea puțin înapoi. Radu, doar nu s-a întâmplat ceea ce dorea Magda de când eram mici?

-Oh, ba da, am intervenit, nelăsându-l să vorbească, aveam eu destule de spus, mulțumind cerului pentru coincidența cu numele de familie. Suntem foarte fericiți, nu-i așa, iubitule? am întrebat retoric.

-Foarte, cei mai fericiți, a răspuns imediat, simțindu-l cum se abține să nu râdă.

Cu coada ochiului am observat cum de pe poarta casei iese una din surorile lui, sau mai bine zis, voia pentru că dând cu ochii de noi s-a oprit, a scos telefonul și a început să tasteze rapid, cu zâmbetul pe buze.

-Înseamnă că am pierdut o petrecere de pomina, a continuat femeia, confirmându-mi bănuială că era incredibil de proastă.

Adică mai aveam puțin și îi scoteam ochii la cum îl măsura din priviri pe Radu, chiar și după ce anunțasem așa zisa nuntă, și ea tot nu pricepea aluzia. Trebuia să plusez cu ceva și mai puternic, ceva care să-i arate că nu avea nici cea mai mică șansă și că Radu era al meu și doar al meu.

-Nu a fost o petrecere mare, mai ales fiind în situația mea, neputând să beau alcool și să stau mult în picioare, am zis, mutându-i o mână de a lui Radu de pe talie pe abdomen.

Din spate am auzit, un bufnet de râs și când am tras iar cu ochiul, am văzut că surorile lui priveau amuzate scena, Corina având telefonul în mână și filmând. Hm, data viitoare când aveam să mai venim, trebuia să o aduc și pe Sandra, sigur s-ar fi integrat la perfecție,  dar mai întâi trebuia să elimin mica vecină.

De parcă era o lunetistă și ea era ținta mea.

-Ești plin de surprize, Radu, a reușit femeia să zică, luându-și privirea de pe mâna lui burta mea. Felicitări!

-Multumim, a răspuns amuzat, abia abținându-se să nu izbucnească în râs. Mici surprize piticii, cel mai neașteptat cadou de nuntă, a continuat, intrând în jocul meu.

Oh, dar femeia nu numai că era proastă, era și insistentă. Cunoșteam foarte bine genul ei. Avea în ochi privirea aceea de prădătoare, care ar fi făcut orice să aibă bărbatul pe care pusese ochii. Din păcate pentru ea, nu aveam să dau înapoi. Și dacă pentru ea căsătoria și copii nu erau motive serioase de a da înapoi, înseamnă că aveam să mă lupt cu ea! Poate până la urma planului inițial de a trânti la pământ avea să se adeverească.