UN SINGUR SUFLET

2

-Unde ai găsit-o spuse și Maia. Chiar nu te vedeam umblând cu fete de genul ăsta și pot jura că nici nu există pe aici.

-M-a găsit ea pe mine. Râse Adam.

-Se pare că e atracția locului, uite cum o privește libidinosul de Clark.  Spuse Jack. Asta îl făcu pe Adam să se simtă puțin gelos, el găsise îngerul, nu avea să-l împartă.

-Dă-mi actele, le las în centru. Am rezolvat cu spațiul, o să trimită ei mobilierul pentru loc.

-Nu pot să cred că în sfârșit putem deschide propriul nostru salon. Sunt așa entuziasmată. Spuse Maia. Mă duc să văd ce face păpușa cât rezolvați voi cu semnatul.

-Ești ok? Ce cauți pe aici? Ești sigură că vrei să umbli cu cineva ca el? La întrebarea asta Eva aproape se înecă cu sucul.

- Am venit să stau cu mătușa mea, nu umblu cu el, ne-am întâlnit pe drum și l-am rugat să ma ia și pe mine, nu prea trecea nimeni.

-Și te-a luat? Asta e interesant, sunt aproape geloasă.

-Oh.. făcu o grimasă Eva. Nu e ce crezi, scuze dacă e iubitul tău. Spuse aproape roșind simțindu-se prost.

-Iubitul? Izbucni Maia în râs. Nu e iubitul meu, suntem verișori. Acum că se uita mai bine, cei doi chiar semănau. Maia era o tipa înaltă cu părul brunet și ochii negrii. Semăna destul de mult cu el.

-Scuze am presupus că... ai zis de gelozie și..

-Da, în sensul că nu lasă pe nimeni pe motorul lui. Spuse ea amuzată. De unde ești?

-Haide să mergem. Eva tresări la vocea răgușită ce veni din spatele ei. Se ridică fără să stea pe gânduri, mulțumi pentru băutură și porni înaintea lui. Adam mergea în spatele ei impunător, aproape că se uită urât la Clark iar atunci când spre ieșire puse măna protector pe spatele ei, Eva tresări din nou la acea atingere, simți cum sângele îi fierbe și mii de furnicături îi alunecă prin corp, ce se întâmpla cu ea.

-Ei bine am ajuns.

-Mulțumesc încă o dată! Cum aș putea să te răsplătesc?

-Nu e nevoie.

-Stai, cum te cheamă? Pot să știu măcar atât în caz de orice.

-În caz de orice? Ridică Adam o sprânceană. Fata asta chiar nu se temea de el. Era opusul la tot ce era ea, la tot cum arăta ea, la tot ce ținea de ființa ei.

-Ei bine Eva eu sunt Adam. Îi făcu el cu ochiul. Și nu mai așteptă răspunsul ei. Porni motocicleta și se pierdu rapid în zare. Adam? Glumea cu ea, nu? Totuși ajunsese în siguranță și asta conta. Merse în fața ușii și sună la sonerie. O femeie blondă cu părul tuns până la umeri, trecută de 40 de ani și foarte plastifiată după părerea ei deschise ușa.

-Eva? Tu ești nu? Ce mă bucur să te văd. Ești așa de mare. O doamne și semeni identic cu mama ta.

-Bună, mă bucur că mă primești.

-Stai liniștită, ești singura mea nepoată. Îmi pare rău că nu am fost la înmormântarea mamei tale dar nu știu cât mă dorea acolo... Spuse ea mai mult cu dezamăgire. Haide intră.

-Cum a fost drumul?

-A fost ok..obositor recunosc.

-E cald prin părțile astea ..e mult deșert pe aici.

-O să mă obișnuiesc.

-Sigur, ție foame nu? Nu ma pricep la gătit. Zise ea dar Eva nici nu crezuse asta la cum arăta. Era o femeie foarte cochetă și sexy pentru vârsta ei. Părea ușor rebelă și părea că îi place viața. Dar ți-am cumpărat câte ceva iar pe seară putem mânca în oraș. E un fast food în apropiere.