UN SINGUR SUFLET

4

-Mulțumesc că m-ai adus! Spuse Eva când motorul parcă în fața locuinței mătușii ei. Sigur arăta obosită, nu crezuse că ieșirea va dura până spre dimineață, lucrurile luaseră o întorsătură tare diferită de cum crezuse ea. Apropierea de Adam o bulversase, atingerea lui încă o simțea pe picioare, vocea răgușită și impunătoare în ureche iar mirosul probabil îi va rămâne impregnat în simțuri și minte pentru multă vreme. Nu stătuse niciodată atât de aproape de un bărbat iar după seara asta nici nu credea că mai putea, amintirea lui sigur o va bântui multă vreme. Nu își dăduse seama până acum dar tânjea să fie sărutată, îmbrățișată și atinsă de un bărbat și nu de orice bărbat, de el, era posibil să se îndrăgostească așa repede? Asta era? Cert era că o fascina, aproape nu voia să se despartă de el acum.

-Mda..ne vedem...spuse Adam și porni motorul. Nici el nu era într-o situație prea roz, fata asta îl întorsese la 90 de grade, nu îi făcuse bine să o țină așa aproape, acum o dorea aproape dureros după ce îi simțise fundul bombat și ferm, mirosul ăla păcătos de dulce și pielea fină și catifelată. O atinsese intenționat pe coapse să vadă toți că este a lui, deși acum se blestema în gând de ce făcuse asta, el nu o voia, poate doar o dorea pentru că era ispititor de ademenitoare dar doar atât. După ce îi simțise pielea în felul ăla abia își putuse ridica mâna, ar fi vrut-o să o plimbe peste tot, se prefăcuse relaxat dar adevărul nu era deloc așa. Acum avea să o vadă zilnic și să reziste.

Se uită la cer și aproape rânji la discuția lui cu Dumnezeu din gând"Chiar mi-ai trimis o Eva, vrei să mă pedepsești sau să ma izbăvești?"porni motorul și acceleră cu o viteză în care toate simțurile să-i amorțească   iar tot ce voia să mai simtă era briza răcoroasă de la aerul dimineții.

Dimineața se simțea destul de grea pentru Eva. Dacă dormise 4 ore. Acum trebuia să se grăbească și să ajungă la salon, nu voia să nu pară punctuală.

-Ai ajuns târziu aseară. Spuse Carmen, mătușa ei.

-Da, scuze dacă te-am deranjat.

-E ok, ești tânără distrează-te, ai grijă doar să te protejezi.

-Uh..sigur... spuse ea mai mult șoptit.

-Nu mănânci?

-Nu mai am timp. Mi-am găsit un loc de muncă și nu aș vrea să întârzii.

-Unde?

-Un salon...de tatuaje.

-Tatuaje? Ridică ea o sprânceană.

-Era tot ce am găsit.

-Cine îl deține?

-Păi ..o prietenă, adică am cunoscut-o recent. Maia.

-Maia? Maia Kraft?

-O știi? Se făcu Eva că plouă. E drăguță.

-Poate sunt bătrână dar știu toții copiii ăștia răsfățați. Ți-a căzut cu tronc așa-i? Nu trebuie să recunoști, doar ai grijă cu el, te protejezi și nu arăți că îți pasă, mai mult de atât nu cred că e în stare să ofere. Uite Eva tu nu ești ca mine, sigur vrei o relație stabilă, un băiat care să fie al tău, dar tipul ăsta Adam nu e crescut așa, el nu vrea asta, deci doar câteva ture și las-o baltă. Știu ce vorbesc. Am ieșit cu tatăl lui pe vremea când trăia, ca să îți spun sincer, știu ce i-a insuflat.