UN SINGUR SUFLET

12

-Ploaia asta e teribilă. Oftă Maia, intrând în salon. Și mai am de mers și la bancă pentru niște facturi, Jack încă nu a rezolvat cu apartamentul. Nici clienți nu prea sunt așa-i?

-Mda..nimic. Ridică Adam mâinile.

-Plouă cu găleata, nu îți vine să ieși din casă. Zise și Eva.

-Puteai sta acasă azi...o terorizezi și pe vremea asta. Zise Maia.

-Nu m-a chemat el,de fapt mătuși-mea a venit cu un tip azi-noapte și nu voiam să rămân acasă.

-De ce nu mi-ai zis? Zise Adam revoltat.

-Nu credeam că e ceva important.

-Nu am încredere în nici un tip. Ia-ți geaca, te duc acasă și vin cu tine. Oricum mai mult ca sigur nu vine nimeni iar dacă vine cineva mă sună.

-Nu este nevoie.

-Nu cred că e timpul să te împotrivești, haide. Închizi tu când ieși, zise el Maiei, aceasta aprobă din cap.

Carmen ieși din bucătărie când auzi zgomotele. Arăta clar ca după o partidă de sex, nu-i prea plăcea stilul de viață al mătușii ei dar se obișnuise cu el, era recunoscătoare și îi mulțumea că o primise iar asta era suficient pentru ea, nu era treaba ei cum alegea să trăiască.

-Intră, ești fleașcă, o să răcești!

-Nu mai sunt copil mic Eva, mergi tu și te schimbă.

-Haide. Îl prinse de mână și îl trase după ea. Carmen ieși în ușă:

-De ce umblați pe vremea asta..nici animalele nu merită să stea afară pe așa vreme.

-Ne-am întors de la salon. După ea ieși și tipul ce-l văzuse de dimineață. Părea oarecum decent dar la cum arăta sigur îi plăcea să bea. Avea undeva la 40 de ani, mult mai tânăr ca și Carmen, dar era convinsă că e doar o aventură, nimic serios. Adam îi surprinsese privirea și nu-i plăcea, se holba la fundul Evei și la topul lipit de sâni.

-Cred că o să intru totuși să mă usuc. Zise el, dacă pe Carmen nu o deranjează.

-E ok, nu-i așa? Se uită Eva la Carmen. Dar era sigură că aceasta nu putea zice nu mai ales că ea era cu un tip în casă și până la urmă nu avea o problemă cu Adam, iar asta aprecia la Carmen, sfătuia dar nu se băga.

-După tine. Spuse el Evei și urcară scările. Deci asta este camera ta. Mai simplă decât credeam.

-La ce te așteptai? Nu am avut timp să decorez, de fapt nici nu m-am complicat. Ce faci? Mări Eva ochii.

-Îmi dau jos hainele? Zise Adam cât se poate de serios. Sau nu asta era ideea? Să mă usuc?

-Ba da doar că mă gândeam că mergi la baie.

-Serios Eva? Serios? Și ce se presupune că o să iau pe mine? Râse Adam, rochia ta sau pijamalele?

-Știu, tricoul tău.. uite, l-am găsit. Il aruncă Eva în față după care îl apucă și împinse în baie.

-Chiar facem asta?

-Nu negociez.

-Nu e corect, te-ai schimbat între timp. Vociferă Adam. Chiar e nevoie să ne prefacem pudici? Îmi amintesc fiecare centimetru din pielea ta. Se apropie de ea și o atinse ușor pe claviculă, fiecare curbură...continuă cu atingerea ușor în sus...fiecare formă...o prinse de bărbie, gustul...își lăsă capul spre urechea ei și șopti, dar mai ales felul cum gemeai.

Vocea lui îi trezi fiori în tot corpul, felul cum o spusese o excitase până în măduva oaselor, își aduse aminte de tot ce se întâmplase, își aducea și ea prea bine aminte de felul cum cum o atinsese, de săruturile lui fierbinți care o cutremuraseră și nu credea că avea să își mai revină vreodată, îi luaseră mințile, o aduseseră la o plăcere pe care nu credea că o poate trăi sau exista și își aducea prea bine aminte de felul cum era să-l simtă în ea, înghiți în sec, probabil roșise, sfârcurile i-se întăriseră și era roșie și excitată.