UN SINGUR SUFLET

5

Ce vrusese să spună cu asta. Îi plăcea să se joace cu mintea ei clar. O înnebunea. Intraseră într-un fel de mini local și se așezară la o masă față în față. Părea un fel de Mc mai mult dar nu era. Adam savura din nou o cafea și își comandase ceva aripi picante de pui. Ea se rezumase la un sandwich. Nici unul nu mai deschisese vreun subiect de discuție. Fusese totuși destul de mult că vorbise atâta cu ea. De obicei nu era prea vorbăreț. Acum se juca cu cercelul din buză. Observase că avea unul și în limbă, era foarte atrăgător, ce o atrăgea la el? Era adevărat ce spuneau unii ca fetele trag la băieții răi? Dar Adam nu era rău, era sigur de asta, doar lăsa impresia că era, într-adevăr era diferit, avea alte plăceri, obiceiuri dar asta nu-l făcea rău.

-Te-au durut? Rupse ea tăcerea. El ridică privirea și se uită neînțelegând. Ea arăta spre cercei.

-Puțin.

-În urechi de ce nu ai?

-Ai vrea să am?

-Scuză-mi întrebarea.

-Nu îmi plac, nu mi-se pare că mă fac să arăt a bărbat. E strict părerea mea. Jack poartă după cum ai văzut. În schimb am unul în limbă și alt loc.

-Alt loc? Mări ea ochii.

-Nu am pe ..aia.. dacă la asta te gândești. Izbucni el în râs.

-Nu mă gândeam la asta. Roși Eva instant.

-Am în sfârcul drept unul și multe tatuaje după cum vezi.

-Smith ai ieșit la înghețată. O târfă nouă? Spuse o voce din spatele Evei.

-Roy ce cauți în oraș? Și ai grijă cum vorbești. Se ridică Adam nervos.

-De ce, e localul al tău? De ce cred toți că îți aparține. Doar pentru că tu și banda ta de motocicliști vă faceți veacul pe aici?

-Nu am chef de tine. Eva ridică-te, să mergem. Eva se conformă speriată, chiar nu voia să participe la o încăierare. Dar tipul numit Roy o prinse de braț. Arăta binișor, poate în alte contexte l-ar fi găsit agreabil dar acum când compara totul cu Adam i-se părea normal.

-Păpușă nu vi și cu mine o tură? Nu știu unde te-a găsit dar arăți trăznet rău. Atât îi trebuise lui Adam să fie cu mâinile în gâtul lui Roy.

-Dacă o mai atingi vreodată sau îndrăznești să te uiți la ea te omor. Spuse el, neluând-uși mâinile din gâtul lui.

-Adam...șopti Eva.

-Stai liniștit am rugat-o doar să mă satisfacă și pe mine o tură. De data asta Adam turbă și sări la propriu pe el. Era prima dată când Eva îl vedea în felul asta, nervos. O speria, oare zvonurile erau reale? Nu credea, nu se putea.

-Adam..Ada..m dă-i drumul te rog. La insistențele ei reuși cu greu să se desprindă de Roy care avea acum buza spartă și se părea că și Adam, se loviseră pe unde apucaseră.

-Deja asculți de ea? Te ține sub papuc Smith?

-Adam..te rog, haide să plecăm. Adam o privi pe Eva care părea speriată și reuși să se controleze.

-Te avertizez, dacă vreodată te mai uiți la ea, atingi sau spui ceva te sparg, nu mai intri în oraș. Nimeni nu îndrăznește să se atingă de ce e al lui Adam Smith. Iar ea e a mea. Scuipă Adam cuvintele . Inima Evei aproape tresări din nou deși nu era o situație pentru așa ceva. A lui? Deși știa că o zisese doar așa nu ar fi deranjat-o.

Ieșiră afară și Adam încerca cu greu să se calmeze.

-De ce nu m-ai lăsat să-i sparg fața aia arogantă? Nu știu de fapt de ce te-am ascultat.