UN SINGUR SUFLET

8

Noaptea trecută visase iar? Sau Adam îi spusese că era femeia lui? Femeia lui Adam Smith? Ce însemna asta? Erau împreună? Zâmbea singură, se simțea ca o adolescentă ce își făcuse primul iubit. Dar stai? Dacă azi se răzgândea? Dacă se prefăcea iar că nu se întâmplase nimic? O dusese acasă în tăcere și o mai sărutase o dată cast înainte să plece. Dar dacă asta fusese tot? Era Sâmbătă, salonul era închis, cum avea să dea de el? Nu avea nici măcar telefon, oftă. Poate se entuziasmase prea mult. Totuși nu putea aștepta până luni. Se îmbrăcă rapid cu o salopetă ce i-o alesese Maia, își încălță balerinii și plecă.

-Nu iau micul dejun! Strigă ea înainte să plece dar Carmen nici nu răspunse, pe semne că se distrase probabil toată noaptea. Se îndreptă spre casa lui Adam , sună de câteva ori dar nu răspunse nimeni. Era ceasul 8, unde putea fi? Motorul nu era nicăieri, decât o vecină ce o privea urât sau cu milă? Oare era la Sun. Chemă un taxi și se îndreptă înspre Sun. Dar acum că se gândea mai bine ce avea să spună? Dacă o credea disperată. Se gândi chiar să plece dar era prea târziu taxiul plecase.

O bandă de motocicliști erau parcați în față la Sun. Stăteau și își beau cafeaua. Unele fețe le recunoscuse, îi mai văzuse, alții nu îi recunoștea. Încercă să treacă fără să pară că bagă de seamă privirile.

-Asta e nouă? Zice unul. Nu am mai văzut-o pe aici.

-E o bunăciune..fluieră altul.

-Te salutăm prințeso. Nu ne saluți? Nu te mâncăm.

-Bun..ă spuse Eva timid.

-E adorabilă. Zise același tip de mai devreme.

-Nu-i băga în seamă, zice un tip șaten cu ochii verzi drăguț. Sunt mai tembeli de fel. Neața, eu sunt D. Vine de la David.

Chiar atunci ieșea cu cafeaua în mână și Adam. Avea veșnicii blugi negri și un tricou negru de data asta. Bandana roșie o avea legată la încheietură, părul îi era ciufulit iar cerceii îi erau puși pe față.

-Probleme..de asta v-am zis să terminați zice un tip pe care Eva îl mai văzuse, Jhon. Chiar nu am chef de bătaie de la ora asta. Adam se apropie.

-Ce se întâmplă? Se uită el la ei când la ea. Te-au deranjat?

-Nu..

-Am salutat-o pe domnișoara al cărui nume nu-l știm încă. Zise David suav. Părea de treabă. Băieții mei au exagerat puțin cu gluma, sper că nu te-i supărat. Zise el din nou.

-E ok. Zâmbi Eva. Adam se simți gelos când văzu zâmbetul ăla superb care nu îi era adresat lui. Sunt Eva.

-Eva? Zise D. Frumos nume.

-Ce cauți aici? Zise Adam. S-a întâmplat ceva?

-Nn...u. Adam se uita în continuare întrebător.

-Vrei o cafea? Zise D iar Eva aprobă. Alătură-te nouă. Mergem la o ieșire undeva la iarbă verde, bem ceva, mâncăm un grătar, dăm câteva ture cu motocicleta. Continua D.

-I-o pe asta. Îi împinse Adam cafeaua lui. Tipul asta D deja îl enerva. Până acum i-se păruse de treabă dar acum îl enerva. Nu-i plăcea faptul că tot vorbea cu Eva și felul cum o privea.

-Deci ce zici? Vi cu noi? Eva se uită la Adam pentru un răspuns. Adam ridică din umeri:

-Cum vrei. Zise el ca și cum îi era indiferent. Oare erau împreună sau nu? Adam se purta normal, ce să mai creadă.
Când toți se urcară pe motoare, D spuse:

-Poți merge cu mine.

-Merge cu mine. Se uită Adam la el serios. Eva se urcă în spatele lui Adam. Merseră cam o oră cu motoarele până ajunseră undeva la marginea unui lac. Era plin de încă un grup de cel puțin 15 oameni. Adam opri motorul și o ajută pe Eva să coboare.