UN SINGUR SUFLET

Epilog

Trecuse 5 ani de când viața lor intrase pe un făgaș normal. Adam se mutase până la urmă definitiv din Phoenix, își dorise mereu să plece de acolo iar acum reușise, avea toate motivele să plece și avea pentru ce. Își deschisese un salon de tatuaje care îi mergea foarte bine iar Maia și Jack nu rezistaseră să stea departe de ei și îi urmaseră. Poate acum aveau o viață monotonă și simplă dar erau fericiți.

Își parcă motorul în fața salonului și păși spre salonul cu geamuri mari și luminoase. Câțiva clienți așteptau la rând. Își dă-te geaca de piele jos și o azvârli pe cuierul din colț. Se simți privit de fetele de la rând dar nu le luă în seamă, soția lui era de o mie de ori mai frumoasă și mai interesantă ca să-i pese. Maia era vizibil nervoasă la tejgheaua de recepție. Burta vizibilă o obosea teribil iar cheful ei de lucru părea de mult sub zero, totuși aveau clienți destul de mulți și voise să mai lucreze cel puțin la recepție dacă de tatuat nu mai putea, stătea prost cu răbdarea și schimbările de dispoziție.

-Preiau eu, mergi și bea ceva, arăți ca un războinic căzut pe front.

-Mulțumesc, chiar mă ajuți, spuse ea ironic.

-Mergi acasă dacă nu, sau făi ceva, nu vreau să sperii clienții. Își dă-te Adam ochii peste cap.

-O să-l omor pe Jack mai bine, el e cel care i s-a părut cool ideea de avea copii după ce te-a văzut pe tine. Gesticulă Maia nervoasă. Puteai măcar să te oprești din a face, nici măcar nu îți plăceau. Nu știu cum rezistă Eva, stă numai cu burta la gură de când e cu tine. S-a inventat protecția oameni buni. Câțiva clienți priviră amuzați scena de descărcare a Maiei.

-Te simți mai bine acum? Ce rost are să te protejezi când e așa bine să nu ai limite. Râse Adam. Jack s-a saturat săracul de atâta dat pe afară..

-Ești un dobitoc Adam.

-Mulțumesc, acum dacă te simți mai bine, râse el. De ce i-ai dat liber lui Will?

-Avea nevoie. Ridică ea din umeri.

-Taaaati! Un băiețel brunet veni vesel ca un titirez direct în brațele lui. Avea 7 ani și se arăta mare cuceritor pe viitor, semăna și mai identic cu Adam acum că trăsăturile lui fine începeau să se formeze iar caracterul era mai problematic ca înainte, era de furcă cu el.

-Ce ai pe tine? Și asta nu e a mea?

-Îți place? Zici că am tatuaje ca și tine. Adam ridică sprânceana mirat dar și amuzat, Jupiter avea o bluză ce imita tatuajele iar la cap avea legată o bandană de a lui Adam.

-A luat-o de tot razna, mai trebuie să vrea și cercei peste tot. Spuse Eva după ce intră pe ușa salonului, respirând greoi cu o burtică vizibilă în luna a 6-a și cărând după ea încă alți doi copii. Un băiețel de 4 ani ce semăna cu Eva în mare parte, părul lui fiind blond și creț dar având ochii lui Adam, era o combinație perfectă între cei doi și o fetiță de 3 ani ce era miniatura Evei iar Adam murea după ea, era micul lui îngeraș, se topea de fiecare dată când o auzea strigând-ul, o adora, era marea lui slăbiciune. Zâmbi involuntar când îi observă, nu vrusese niciodată copii iar acum îi adora, îi plăceau așa mult că și el se surprindea. Glumise când îi spusese Evei că-i mai face unul dar sfârșise prin a avea pe al 4-lua pe drum. Râdea în sinea lui când se gândea la asta.

-Vezi despre ce vorbeam. Mormăi Maia de vizavi. Merg să beau ceva, vrei?

-Puțină apă. Scuze Adam, am vrut să mergem acasă dar nu am avut cu cine.

-E ok, crezi că poți sta tu la recepție? Am vreo două lucrări iar după mergem împreună. Băieții se ocupă de restul.

-Sigur. Se pare că ai admiratoare, spuse Eva zâmbind  și ajungând lângă Adam.