The stars

Capitolul VI

...Cei mai mari păcătoși se ascund în biserici...

Skyler Rivera

    Jocurile pe care mintea mea a început să le joace cu mine sunt de-a dreptul îngrozitoare și mă obosesc psihic. În momentul de față încerc sa ma gandesc la orice altceva inafara serii trecute, sa ma gandesc la colegiu, la schitele pe care ar trebui sa le mai exersez pentru a nu imi pierde indemanarea, sa ma focusez poate pe noii prieteni. Pe noii mei prieteni care unul dintre ei este chiar sora unuia dintre acei baieti. Incredibil asa ceva, o sa innebunesc.

    Incetez din a ma mai juca cu degetele in poala si ii arunc o scuta privire lui Mike care conduce in linistea apasatoare dintre noi. Dupa ce am stabilit ce vom face in seara asta, Alma a plecat alaturi de Jack pentru a cumpara cateva gustari, Tamara a plecat acasa in incercarea de a isi rezolva treburile, iar eu am sfarsit in masina lui Mike in drum spre casa. Sunt ferm convinsa ca aici se afla mana blondei, si incarcarile ei subite de ca ma face sa formez o relatie cu prietenul ei. Probabil daca nu mi-as fi consumat tot interesul si energia, tot ce era mai frumos in sufletul meu, pe niste oameni care doar au profitat, i-as fi putut acorda o sansa lui Mike. Pana la proba contrarie, parul sau ondulat, auriu, ochii albastri, bunele contururi ale fetei si ale corpului, si mai ales comportamentul sau atent si grijuliu, il catalogheaza clar in topul baietilor ravniti de majoritatea fetelor.

— Daca iti este cald, pot deschide trapa.

    Vocea lui usor ragusita ma coboara cu picioarele pe pamant, in aceasta seara frumoasa si calduroasa in Manhattan, fix inapoi in masina. Imi scutur capul zambind fortat si observ cum ma priveste profund atunci cand opreste in intersectie. Nu stiu ce i-a spus Alma despre mine, nu stiu ce am facut eu si nu stiu ce impresie si-a facut el despre mine, dar lumea clar ar fi mult mai frumoasa daca toti barbatii si-ar privi femeile asa cum ma priveste Mike pe mine in clipa asta. Ochii sai atat de limpezi si curati emana compasiune si dragoste, iti ofera involuntar sentimentul de siguranta pe care eu il imbratisez cat de mult pot.

— Mersi ca ma duci acasa, probabil nu as fi facut fata sa merg din nou de una singura inapoi, rad sec mutandu-mi privirea pe strada.

— Da, am inteles ca ai avut parte de o mica aventura inca din prima ta seara aici, a ras scurt facand o pauza apoi a continuat. Oricum, mi s-a parut un gest foarte curajos din partea ta sa iesi si sa cutreieri Manhattanul de una singura in toiul noptii. 

— Asta ce vrea sa insemne, pufnesc incercat sa par total neafectata de cuvintele lui cu toate ca stiam foarte bine la ce se referea si la ce ar trebui sa ma astept din partea unei nopti singura in Manhattan.

— Pai, da din umeri privindu-ma cu coada ochiului, ai vazut si tu la cafenea ce inseamna sa te certi cu unul dintre "cei patru muschetari", imi explica cu ghilimele de rigoare izbucnind apoi intr-un ras colorat cand imi observa incruntatura.

— Erau trei. Trei muschetari iar cel de-al patrulea, D'Artagnan, a aparut ulterior dorind sa fie si el unul dintre muschetari, ii explic realizand tot mai multe cu fiecare cuvant rostit. Care dintre ei nu facea parte din mica formare pe care o au acum? ma trezesc intreband si fixandu-l cu privirea.

— Nu pune intrebari la care nu iti doresti un raspuns, Skyler.

    Inghit in sec restul lucrurilor pe care doream sa le spun mai departe. Nici nu imi mai bat capul sa inteleg ceva. Nu are niciun sens iar eu nu ajung la niciun rezultat. Imi sprijin capul de geam asteptand sa ajungem si renunt sa mai continui discutia asta inutila. Ajunsi in parcare glisez cardul de securitate pentru a putea intra. Mike parcheaza masina apoi urcam amandoi in liftul care ar trebui sa ne duca direct in livingul Almei. Ma sprijin pe bara de metal din spatele meu privind cum liftul ne ridica deasupra orasului. Manhattan este un oras pe cat de aglomerat pe atat de frumos.