Capitolul XV

140 6 2
                                    




...Nimeni nu este un om rau, totul tine de perspectiva....


Issac Torrens


— Haide odata! Nu este amuzant daca tu nu ripostezi! 

    Tipatul lui Derek sa face sa rad sec in sinea mea, amuzat de situatia de sub ochii-mi obositi. Derek se balanseaza in fata si in spate pe ringul de box in timp ce Tom il priveste pe sub gene cu cu bratele incrucisate la piept. Ziua incepe sa se sfarseasca treptat iar noi inca ne aflam in sala de box a unchiului lui Tom, pierzandu-ne timpul si incercand sa ii demonstram lui Derek motivul pentru care ar trebui sa renunte la supradozele pe care le face.

    Seara trecuta s-a terminat destul de dezastruos. Dupa ce am ne-am intalnit in port cu cei din New Jersey si am incercat sa port cu ei o discutie — pe cat de mult posibil— amiabila, lucrurile au inceput sa degenereze. Afacerile in care ei isi tineau iscoadele departe de orasul nostru, si nu mai creaza probleme luandu-se la harta cu cei de aici sau cu oamenii nevinovati, sau cele in care opresc traficul de cocaina si canabis in Manhattan, ar fi trebuit sa decurga bine din puctul meu de vedere. Eu aveam sa discut aceste aspecte cu unul dintre oamenii bandei Last Scream iar ei ar fi inteles de buna voie iar totul se termina cu bine, fara sa fie nevoie sa ne mai tulburam apele.

    Nu a fost asa. Deloc. Nici macar unul dintre acele lucruri nu s-a intamplat. Odata ce am plecat cu baietii din parcare catre invitatii mei, la marginea portului, am inaintat in fata reprezentantului lor. In clipa urmatoare Martin Burke a ridicat pistolul in dreptul fruntii mei facand lumea din jur sa incarce si sa tinteasca, gata sa traga. Acest lucru s-a intamplat cu motivul ca acesta se simtea neindreptatit de faptul ca noi patru purtam mantiile acoperindu-ne fetele si corpurile. Cu asta am pornit, faptul ca distractia noastra de noapte a format o banda in intreg orasul este alta discutie. Iar asta impunea si mai mult respect asupra celor din port, mantiile negre, intunecimea si necunoscutul ne reprezinta in adevaratul sens. Am incercat sa ii explic lui Martin ca nu o sa fac asa ceva insa bineinteles ca nu a vrut sa inteleaga asta asa ca lucrurl asta l-a enervat si mai tare facandu-l sa traga un glont orb pe langa bratul meu atingandu-ma usor, despicandu-mi mantaua si totodata si o mica portiune din brat.

    In clipa aceea toti au inceput sa sara la atac intre ei tragand focuri absurde de arme si impartind pumni in stanga si dreapta, in timp ce eu am ramas in acelasi loc privindu-l zambind pe cel din fata mea. Mi-am fi dorit sa imi vada fata si expresia amuzata pe care a reusit sa mi-o creeze. Lucrurile astea sunt oricum destul de neinteresante. Ceea ce a complicat si mai tare toate astea a fost Derek era spatele meu cu cativa dintre cei din port, tintindu-i corpul la randu-l sau, asa cum facu si el cu capul meu. Doar ca Derek al meu a si tras, si nu pe langa, drept in stomagul lui. Asta facandu-i sangele ce tastit din gura cand s-a innecat, sa sa imi pateze costumatia. Acesta a ingenuncheat imadiat tinandu-si cu mainile locul vatamat si incercand sa nu mai scuipe sange, in timp ce eu m-am apropiat de el si m-am asezat pe vine privindu-l cu ma priveste pe sub gene strangand din dinti. Asta a amutit portul si a creat si mai multe controverse si probleme intre Last Scream si Street Sinners.

    Comportament ce probabil l-as fi acceptat din partea oricui, dar nu din partea lui Derek, a socat mai mult oameni prezenti care incercau sa mascheze asta. Derek nu a fost adeptul folosirii armelor de foc, nu pentru ca nu i-ar fi placut, ci pentru ca il consideram un lucru prea periculos in combinatie cu problema sa cu drogurile. Derek devenea o masinarie de distrus oameni. Nu ii ucidea, nici el si nici restul, asta le-ar fi adus probleme grave pe care cu greu le-as fi putut ascunde de gabori, in schimb, eu imi puteam masca singur problemele.

    In seara aia Derek clar nu a fost in apele lui, se intamplase ceva inainte de a ajunge acolo. Derek era deja euforic si am observat asta prea tarziu, atat eu cat si ceilalti doi. Nimeni nu a observat linistea pe care o mentinuse. Nu e tipicul sau, Derek este un tip energic si foarte zambitor, nu neaparat din pricina drogurilor, asta este felul sau. S-a lasat manevrat de impulsuri si ne-a condus pe toti intr-un abis nesfarsit de dispute si certuri.

The starsWhere stories live. Discover now