The stars

Capitolul VII

...Am propriile răni în suflet, nu le mai pot suporta si pe ale altora...

Issac Torrens

    Daca pana acum am crezut ca, sa ma ocup alaturi de prietenii mei de linistea din Manhattan, este ceva complicat, in clipa asta realizez ca sa ma plimb de nebun pe strazile goale are orasului in cautarea Tamarei este ceva cu adevarat enervant si o pierdere vizibila si inutila de timp. Iar faptul ca trebuie sa il mint pe Thomas in legatura cu ceea ce face sora lui, imi pune si mai multa greutate pe umeri. Pustoaica asta adora sa imi creeze probleme si sa ma faca sa alerg dupa fuldul ala mare al ei, prin tot orasul. Iar Mason, abia astept sa pun mana pe el, inca avem treburi neterminate, pentru tot ce a facut si pentru ce voia sa ii faca ei. 

    Franez brusc cand ajung  in port blestemandu-mi gandurile care fug din nou asupra acelui cap brunet si sec. Fata asta ar trebui sa isi vada de viata ei banala si simplista si sa incerce sa nu mai intre in atatea probleme. Nu cred ca a mai reusit cineva pana acum sa isi faca atatea probleme din primele zile aici. Iar faptul ca tot continua sa imi apara in cale inrautateste lucrurile pentru ca nu imi doresc sa o port pe constiinta. Nu imi pasa ce se intampla cu ea atat timp cat nu este sub atentia mea.

    Las jos cricul sprijinind motorul pe el si ma indrept cu pasi rapizi catre Josh care isi fuma linistit jointul ,lipit de capota masinii. Rasul sau colorat imi zgaraie auzul si imi creste intensitatea nervilor acumulati in drumul meu aici. El a fost cel desemnat de Aris sa se ocupe, alaturi de prietenii lui, de Mason, si aparent a dat-o in bara iar eu nu pot sa accept asta. Faptul ca el a dat-o in bara si nu a putut sa indeplineasca o amarata de cerinta, imi cere sa ma ocup eu de ceva ce el nu a fost in stare sa faca.

— Issac, omule, chiar te asteptam, se desprinde de masina facand cativa pasi in intampinarea mea. Chiar despre tine vorbeam cu baietii, Aris inca nu ne-a platit pentru treaba de noaptea trecuta asa ca ne gandeam ca-...

— Ma surprinde ca incepi sa faci lucruri atat de importante si interesante, Josh, cum ar fi sa gandesti, imi ridic bratele incrucisandu-le la spate si asezandu-mi palmele pe umeri. Pacat ca ai inceput sa faci asta prea tarziu, mai tarziu decat aveam nevoie. 

— Despre ce vorbesti? agitatia ce mocneste in el nu imi poate oferi nimic mai mult decat satisfactie.

— Despre ce vorbesc? rad sec intinzandu-mi bratele inainte intenzandu-ma. Hai sa iti arat despre ce vorbesc.

    Nu astept raspunsul sau. Ma napustesc catre el smucindu-l de tricou, tragandu-l mai aproape de mine, izbindu-mi pumnul violent de maxilarul lui. Isi suceste capul intr-o parte scuipand sangele ce ii tasneste din buza si o mica parte dintr-un dinte. Isi intoarce sfios capul spre mine incercand sa imi evite privirea. Ma insel ca nu are habar despre ce vorbesc. Josh este un baiat puternic si nu imi fac griji ca l-ar fi putut aranja destul de bine pe Mason. Deci, concluzionand toate astea, l-a lasat sa scape, asa ca o sa ii ia locul.

    Il mai lovesc in fata de cateva ori in mod repetat in fata continuand sa il tin de gulerul tricoului, simtind privirile celor prezenti asupra noastra. Josh cade la pamand in genunchi, cu capul aplecat innecandu-se cu sangele ce ii curge alert din gura. Oftez lasandu-mi capul pe spate exasperat ca renunta asa de usor in loc sa se lupte cu mine. Le apreciez respectul si faptul ca nici unul nu ar incerca vreo data sa ne atace pe mine sau cei trei prieteni ai mei, insa uneori este chiar plictisitor. Imi duc mana la spate si scot, de sub tricou, pistolul in care imi mai ramasesera cateva gloante, restul probabil inca zaceau in rotile masinii lui Mason. 

    Il intrept spre capul lui privindu-l plictisit cum se uita in sus la mine incercand sa ma convinga sa ma opresc. Bineinteles ca nu o sa il omor, am nevoie de el, plus ca face parte din grupul lui Aris, insa imi place sa le vad teama din ochi cand realizeaza ca viata lor depinde de mine. Aud in spate un motor turat care se opreste ulterior. Perfect, Aris a ajuns la fix sa isi puna pramatia la punct inainte de a o face eu.