The stars

Capitolul IX

... Raiul meu este acolo unde esti si tu ...

Issac Torrens 

    Nu am crezut vreodata ca statul pe plaja din Altantic, o sa imi priasca asa de bine. Sa gasesc intr-un final o clipa de liniste este tot ce aveam nevoie. Sa simt aerul usor racoros, cum trece prin parul meu si cum imi brazdeaza fata mentinandu-ma treaz. Am aterizat in urma cu doua ore, iar de o ora am ajuns la casa mamei si sunt alaturi de ea si Scar pe plaja. 

    Tin minte ca dormeam dus dupa partidele de sex pe care le-am avut cu Tammara cand am ajuns acasa, partide care nu au fost deloc indulgente, lectie ca data viitoare nu ma mai puna sa alerg atat dupa corpul ei de zeita, si ca am primit un telefon de la mama care imi cerea sa vin de urgenta la ea. Lucru pe care l-am facut imediat, fara sa stau pe ganduri, fugind in dus si ulterior imbracandu-ma si aruncand cateva haine in bagaj. Am luat si nemernicul de desen al nebunei punandu-l in buzunarul hanoracului pe care l-am imbracat dintr-o miscare, apoi am inchis valiza. Am luat-o si am coborat cautandu-l pe Scar care nu avea cum sa lipseasca din aceasta plecare. 

    Am luat cheile lamborghiniului pe care mi l-a oferit tata cadou, mare gest din parte lui, ma simt un om implinit acum. Am urcat valiza in portbagaj si pe Scar pe bancheta din spate. A fost prima si probabil ultima data cand am folosit masina aia si toate asta doar pentru ca era prea dimineata ca Toni sa fie prin preajma si sa ma poata duce el. Oricum, m-am asigurat ca Aris se duce si ia masina de acolo altfel nu stiu cum ar fi reactionat domnul Torrens daca ar fi aflat ca una dintre bijuteriile lui a fost abandonata in parcarea aeroportului.

   Mama m-a asteptat in aeroport cu bratele deschise pentru a imi oferii toata iubirea din lume, asa cum a facut intotdeauna. Cel mai minunat om din viata mea este mama, si as arde lumea intreaga pentru femeia asta. Nu exista fiinta mai puternica si mai buna decat ea. A fost foarte incantata sa ma vada atat pe mine cat si pe Scar, avand in vedere ca au trecut probabil doi ani de cand nu ne-am mai vazut decat prin webcam. Stiam ca este o hoata desavarsita si ca motivul pentru care ma cheama aici nu este unul medical, asa cum mi-a spus la telefon, ci mai mult a vrut sa profite de faptul ca as alerga in bratele ei in orice secunda daca mi-ar cere-o.

    Zis si facut. Acum ma bucur de frumoasa atmosfera pe care rasaritul o creaza. De cainele meu care alearga fericit pe plaja pustie, de mama care sta cu capul spijinit de umarul meu, privind in zare. Asta este linistea mea. Linistea pe care o caut si de care am nevoie. Si totusi, ma simt incomplet, simtind ca imi lipseste ceva. Probabil constiinta ma mustra pentru faptul ca i-am abandonat pe fratii mei acolo.

— Como te sientes querida?  vocea ei calda imi coboara mintea inapoi in realitate facandu-ma sa ma incrunt.

— Estoy bien, mamá. Ahora estoy, bien, zambesc sincer privind in larg valurile marii.

    Mama are o spaniola fluenta, de parca toata viata ei a vorbit doar limba asta, iar asta m-a ajutat si pe mine sa invat cate ceva de la ea, inafara a ceea ce am invatat in liceu. Adevarul este defapt ca traind cu noul ei sot, a inceput sa vorbeasca mult mai mult limba asta. Lucrul asta a ajutat-o pe Alicia sa isi dezvolte covabularul in limba ei materna. Ma bucur pentru ca si-a intemeiat o familie, ca are un sot iubitor si o fica de opt anisor care seamana cu un inger. Probabil in sinea mea ma doare, nici unul dintre ei nu mai are vreo legatura cu mine inafara de cea de sange, fiecare are propria lui familie, insa pentru mama chiar ma pot bucura, stiu ca mereu voi fi binevenit in casa lor, oricand am nevoie de liniste.

— Cum mai este acolo?

— M-ai chemat pana aici sa ma intrebi ce se intampla acasa? oftez lasandu-mi capul pe spate simtind-o cum se ridica de pe umarul meu si ma mustra cu privirea.