Al doilea volum din seria 《 UNAPOLOGETIC 》
După tragica moarte a lui Khaos, Victoria decide să-și ia viața în propriile mâini și să meargă mai departe, chiar dacă furia și răzbunarea îi curgeau prin vene mai repede ca apa unui râu.
Pe fundalul unui...
Oops! Questa immagine non segue le nostre linee guida sui contenuti. Per continuare la pubblicazione, provare a rimuoverlo o caricare un altro.
HUNTER BLACK
Joi, 20 august 1998
Am ucis fără milă peste 400 de oameni.
Mai exact, 478. 401 de bărbați și 77 de femei.
Asta numai pentru a îmi vedea tabloul familiei finalizat. Până și cele mai mici detalii erau adăugate, cum ar fi Khaos și Victoria.
Khaos o privea pe fiica mea care avea privirea ațintită asupra jucăriilor care scoteau un sunet asurzitor atunci când băiețelul le lovea ușor. Chiar dacă era o întâlnire importantă între familiile noastre, nimeni nu i-a spus să înceteze.
Estompa atmosfera dramatică din biroul lui Oliver Rhodes, cel mai bun prieten al meu. Așa zis, și fratele pe care nu l-am avut niciodată. Portretul său era astupat de fumul trabucului din care trăgea obsesiv. Avea o alură demonică – de parcă ar fi întors din Iad.
Nu înceta să fumeze, chiar și atunci când soția sa îi spunea că îi este rău de la fum. Cum ar spune, aceasta este casa lui, automat regulile lui.
Trag o gură mare de aer, întorcându-mi privirea către cei doi copii care sunt complet detașați de viața aceasta. Și tare aș vrea să spun că așa va fi pentru tot restul vieții.
Victoria are abia 2 luni jumătate, dar copilul familiei Rhodes de doar 3 ani jumătate stă lângă căruciorul ei și încearcă să se joace cu ea, chiar dacă ea nu are nici măcar o reacție la acțiunile lui.
Khaos încearcă să o ia în brațe pe fetița noastră. Nu stau pe gânduri și mă ridic pentru a-l ajuta, chiar dacă asta a însemnat și o privire exagerată din partea tatălui său.
Băiețelul îi susține capul Victoriei cu grijă, el ținându-mă în permanență lângă el din frica de a nu-i face niciun rău. Zâmbește și încearcă să îi vorbească, supărându-se atunci când nu primește un răspuns din partea bebelușei.
— De ce nu-mi vorbește? mă întreabă copilul cu părul blond care stâlcea cuvintele.
Dau să îi răspund, dar Oliver se întoarce brusc către el cu o expresie furioasă.
— Pentru că are 2 luni, în numele lui Dumnezeu, Khaos! Încă nu ai învățat cum să spui „portocaliu" și spui de un bebeluș, ridică tonul tatăl său.
Copilul se apropie mai mult de mine, încercând să-mi spună că este timpul să îmi iau eu fiica.
Strâmbă din buze, se duce la tatăl său, îi sărută mâna, apoi revine lângă mine, ochii fiindu-i în permanență pe Victoria.
Nimeni nu încearcă să îi îndepărteze, în afară de tatăl său.
Oliver stă cu picioarele pe birou în timp ce se uită disprețuitor la cei doi copii. Nu îi pasă dacă copilul său mai are puțin și plânge din cauza fumului înecăcios. După cuvintele tatălui său, marele Thomas Aaron Rhodes, așa se formează un bărbat adevărat, sau mai bine zis, după legile nescrise ale mafiei.
