Al doilea volum din seria 《 UNAPOLOGETIC 》
După tragica moarte a lui Khaos, Victoria decide să-și ia viața în propriile mâini și să meargă mai departe, chiar dacă furia și răzbunarea îi curgeau prin vene mai repede ca apa unui râu.
Pe fundalul unui...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
KHAOS RHODES
Îl priveam pe Alec și pur și simplu nu simțeam nimic. Nimic în afară de trădare. Stătea cu capul plecat și îl asculta pe tatăl său cum vorbea la telefon cu un om de-al său, în timp ce eu și Stefan nu știam dacă trebuia să plecăm, să ne certăm, să-l ascultăm, sau să rupem orice legătură cu el.
Fiecare om face greșeli, asta e adevărat. Nimeni nu este perfect și niciodată nu va fi. Dar odată ce greșelile se țin lanț iar adevărurile parcă ies ca peștii după mâncare, nici nu-ți mai vine să te uiți înapoi și să pleci înainte. Orice urmă de încredere era ștearsă, și nici nu știu dacă am făcut bine sau rău că i-am lăsat toată povara mea pe spatele lui.
Poate de asta Detroit arată cum arată.
Poate de asta tata mă caută ca un nebun ca să mă omoare.
Poate de asta suntem în plin război.
Poate de asta știe Denarius că trăiesc, chiar și Conrad.
Poate de asta Hunter m-a băgat în mafia sa fără ca măcar să se gândească de două ori.
Poate de asta Victoria a devenit versiunea tatălui său, dar mai rău.
Poate de asta Alec nu mă mai privește la fel ca înainte. Era schimbat, rece, nu mai avea glumele la el, stătea retras, nu mai spunea nimic atunci când era întrebat și trebuia să îi repeți de 3 ori ca să înțeleagă. Nu căuta soluții de mijloc; nu a mai făcut asta de când a venit după mine pe Insula Peche. Mereu mergea pe calea cea grea, chiar dacă soluția cea ușoară i-ar fi fost chiar în fața ochilor. Voia să se complice pentru a demonstra că era cel mai bun, chiar dacă la final poate ieșea în penibil. Dar, niciodată nu i s-a întâmplat asta, pentru că mereu a fost cel mai bun în ceea ce făcea.
Doar că Alec nu mai era prietenul meu cel mai bun.
Era marioneta tatălui meu.
Devenise ceea ce eu eram înainte de a dispărea, și asta nu știu dacă ar trebui să-mi placă.
Și toate astea pentru că așa i-am zis eu; pentru că i-am impus să-mi ia locul. Dar niciodată nu i-am zis să devină ceea ce nu credeam că o să devină vreodată. Iar eu, să-l văd pe Alec în poziția omului rău, nu pot să o fac. Este una dintre cele mai grele misiuni pe care am primit-o de la viață până acum.
— Ce vrei, tată? îl întreabă Alec printre dinți pe Denarius, părul de pe mâini ridicându-mi-se atunci când îl aud. Parcă să-l aud pe Alec spunându-i omului de care mi-e teamă „tată", mă înspăimântă.
Acesta tace. Eram conștient că el ne poate vedea; camerele din întreaga încăpere erau preluate și controlate de el la acest moment. Îi simt privirea asupra mea. Îmi îndrept spatele și înghit saliva, știind că nu vrea nimic de la fiul său, ci de la mine.
