Al doilea volum din seria 《 UNAPOLOGETIC 》
După tragica moarte a lui Khaos, Victoria decide să-și ia viața în propriile mâini și să meargă mai departe, chiar dacă furia și răzbunarea îi curgeau prin vene mai repede ca apa unui râu.
Pe fundalul unui...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
VICTORIA BLACK
Joi, 30 aprilie 2020
Îmi strâng geanta pe umăr. Mă uit la semafor și aștept să se facă verde, simțindu-mă atât de slăbită și de dezorientată. Încercam să-mi țin capul drept ca să nu par deconectată de la lumea din jurul meu, deși încă mai puteam să simt cum acul îmi intră în piele.
Palpez zona în care marți mi-a fost pusă branula la spital, ridicând capul sus atunci când văd oamenii că trec strada. Era ora 8 dimineața. Cursurile nu începuseră. Robert mă imploraseră ca să nu merg astăzi la ele, mai ales că am stat o noapte în spital din cauza consumului meu de Ecstasy. Dar, eu am refuzat.
Ieri m-am simțit energică, mai ales după ce Alec m-a sunat și m-a implorat ca să vin în seara aceasta în The Lofters pentru cursa Black Eye. A urmat o conversație plină de negocieri, dar amândoi am ajuns la un comun atunci când i-am propus că petrecerea ar trebui să aibă o tematică. Nu a avut încotro atunci când i-am zis că nu o să mai vin deloc în The Lofters dacă nu o să facem după mine.
Alesesem anii '80 și '90, muzica din perioada respectivă fiind obsesia mea în acest moment. Asta spune și melodia „Edge of Seventeen" cântată de Stevie Nicks care îmi răsună în căști.
Toată lumea a strâmbat din nas când a auzit de tema aceasta. S-au mai făcut petreceri în The Lofters cu tematică, dar niciodată nimeni nu a respectat-o, și adesea venea mult mai puțină lume decât de obicei. Nu puteam să spun că în seara aceasta o să fie diferit, mai ales că Stefan mai avea puțin și spunea că nu mai vine el deloc.
Dar, băieții împreună cu Barbara au plecat ca să cumpere decorațiuni pentru petrecere. Am stat cu ei în permanență pe cameră pentru a le da aprobarea mea. Fusesem oficial denumită organizatoarea petrecerii din seara aceasta. Mă simțeam așa mândră de mine încât mi-am spus că până și cu o branulă în mână o să asist la petrecerea aceea, chiar și la cursă.
Și asta pentru că în torpedoul mașinii mele încă există o tabletă cu Ecstasy.
Imediat după ce am închis telefonul am născocit prin hainele mamei din dulap și mi-am ales ținuta. Copilul din mine ieșise odată ce într-un final am simțit că mă vindec.
Doar că, abia acum începea adevăratul haos din viața mea.
Nu i-am spus lui Alec că am intrat în mafie. Nu mai voiam să risc nimic, mai ales că dosarul pe care Helena îl avea, prezenta toate conversațiile mele printate. Asta îmi mai trebuia; să se afle în oraș că sunt sub aripa Mafiei de Vest.
Îmi scot telefonul din buzunar ca să mă uit pe orar în timp ce mă îndrept către poarta de la intrare, dar fără să-mi dau seama, mă lovesc de un trup imens. Puteam să simt deja cum mă dezechilibrez și cum anxietatea îmi spunea ca să nu-mi ridic capul din pământ. Îmi scot căștile din urechi și bag telefonul în geantă de data asta, ridicând capul, ignorând orice protest din mintea mea.
