Al doilea volum din seria 《 UNAPOLOGETIC 》
După tragica moarte a lui Khaos, Victoria decide să-și ia viața în propriile mâini și să meargă mai departe, chiar dacă furia și răzbunarea îi curgeau prin vene mai repede ca apa unui râu.
Pe fundalul unui...
Йой! Нажаль, це зображення не відповідає нашим правилам. Щоб продовжити публікацію, будь ласка, видаліть його або завантажте інше.
KHAOS RHODES
Miercuri, 6 mai 2020
Victoria își ia lucrurile de pe bancheta din spate, trăgând o gură mare de aer și uitându-se la porțile universității din fața sa. Își leagă părul într-o coadă și se trântește de tetieră, întorcându-și capul către mine. Avea ochii roșii. Nu a dormit toată noaptea.
O auzeam încontinuu, deși dormeam în sufragerie, cum se mișca prin toată casa, agitată, vorbind cu prietena ei din Great Falls, sau făcând dușuri succesive fără niciun motiv. Își freacă mâinile și dă să-mi zâmbească, dar nu avea nicio șansă. Ceva o măcina, și nu o să aflu ce. Nu o să mi se deschidă atât de rapid, deși împărțim aceeași locuință.
— Nu mai vreau să-mi dau licența, îmi spune ea cu sinceritate, tăcut, lăsându-mă în liniște. Mă uit în direcția ei, încercând să îi înțeleg decizia, chiar dacă probabil dacă am fi fost în relații mai bune i-aș fi spus că nu este o decizie bună.
Părea descurajată, fără vlagă, slăbită. Cearcănele îi erau adânci, pronunțate și negre. Nu au putut fi astupate nici cu corectorul cu care s-a dat în dimineața aceasta înainte de a ieși pe ușă. Nu zâmbea, doar își număra minutele până când trebuia să plece de lângă mine ca să se ducă la cursuri.
Mai aveam doar 5 minute.
— De ce? o întreb eu, ea chicotind și trecându-și mâna peste față, întinzându-și în jos creionul negru. Imediat trage oglinda și se șterge cu degetul arătător, arătând și mai nedormită. Ceva se întâmplase.
— Nu mai văd un rost. Nu cred că o să lucrez niciodată în domeniul geografiei.
Sinceritatea ei mă speria. Se uita pe geam la clădirile intacte, după care se afla un adevărat dezastru realizat chiar de tatăl meu.
— Spui asta doar pentru că ești în mafie?
Victoria mă neagă.
— Nu cred că o să mai apuc vârsta de 23 de ani, Khaos, îmi spune ea pentru ultima dată, deschizând portiera și plecând mai devreme decât trebuia către universitate, fără ca să se mai uite înapoi la mine.
Își ține geanta strâns pe umăr, asigurându-se la trecerea de pietoni și trecând în siguranță în curte, îndepărtându-se de mine, astfel devenind de nevăzut după ce a deschis ușile imense de lemn.
Îmi trec mâna de două ori peste frunte și încerc să îi procesez cuvintele. Habar n-aveam dacă trebuia să-mi faci griji că ea mi-a spus asta. Înainte, de fiecare dată când cineva făcea o glumă macabră care includea suicidul, speranța de viață slabă și dorința de a scăpa de ceea ce înseamnă viață, treceam peste, sau chiar râdeam. Și asta pentru că și celelalte persoane o făceau.
