Al doilea volum din seria 《 UNAPOLOGETIC 》
După tragica moarte a lui Khaos, Victoria decide să-și ia viața în propriile mâini și să meargă mai departe, chiar dacă furia și răzbunarea îi curgeau prin vene mai repede ca apa unui râu.
Pe fundalul unui...
Йой! Нажаль, це зображення не відповідає нашим правилам. Щоб продовжити публікацію, будь ласка, видаліть його або завантажте інше.
KHAOS RHODES
Vineri, 1 mai 2020
Detroit, Michigan
Numele mi se auzea în tot stadionul pentru prima dată în aproape doi ani. Conrad stătea rezemat de mașina sa și mă aplauda, cu un mic zâmbet în colțul gurii. Era neschimbat. Părul său blond doar crescuse, făcându-l să arate mai tânăr decât este.
Prietenii mei stăteau la masă, aplaudându-mă în extaz. Personajul principal era Stefan care își ținea mâinile pe față și spunea cuvinte pe care nu le puteam descifra. Nu știam dacă erau șocați sau bucuroși. Tot ceea ce știam era că trebuia, mai devreme sau mai târziu să le dau explicații pentru absolut tot ce s-a întâmplat.
Și totuși, Victoria era în fața mea fără să schițeze un gest. Tocmai îmi întorsese fața cu o simplă palmă. Niciodată o femeie nu reușise să-mi întoarcă capul cu o simplă lovitură. Mă simțeam oarecum afectat, dar și mândru, ceea ce nu pot să mi-o explic.
Avea ochii roșii, pungi sub ochi; vizibil obosiți, și asta spun și cearcănele pe care nici machiajul nu le-a putut astupa. Pupilele îi erau dilatate iar părul perfect prins stătea în bătaia vântului. Niciun rid, zâmbet sau expresie nu era arătată de către ea. Pur și simplu mă privea ucigător, parcă dorindu-și ca mai devreme sau mai târziu chiar să-mi pună capăt zilelor.
— Ce? Nu ești bucuroasă că mă vezi? îi spun eu, ea pur și simplu stând nemișcată. Îmi întind mâna către ea, mângâind-o ușor pe umărul său dezgolit, dar nu aveam habar că aceasta avea să fie una dintre cele mai fatale mișcări pe care le-am făcut asupra ei.
Îmi îndepărtează mâna instant și palma ei din nou face contact cu obrazul meu, de data asta auzindu-se un icnet din partea mea. Îmi mângâi zona afectată, uitându-mă la ea cum își freacă mâna cu care m-a lovit. Puteam să fac orice, chiar orice, pentru că eram liber; dar nu puteam să o mai ating pe singura femeie pe care o iubeam în acest moment.
— Nu mă atinge, Khaos! țipă ea, rânjind la cuvintele ei.
Îmi frec palmele între ele, trecându-mi limba peste buza de jos și uitându-mă direct în ochii săi. Ceea ce uitasem era că Victoria s-a schimbat într-un an jumătate; mai mult decât mă așteptasem. Mi-o imaginasem la fel de inocentă și de naivă, supunându-se la toate împrejurările. Poate că am avut eu o gândire mult prea inocentă și naivă ca să mă gândesc la o asemenea situație.
O traumă schimbă un om radical. Asta a fost și în cazul Victoriei, căci eu îi eram propria traumă.
Nu mai era o femeie sensibilă care nu suporta atunci când o mințeam. Nu mai avea acel breton care îi oferea o alură de puritate. Inocența și poziția sa de înger din viața mea au dispărut de mult.
