Regina Universului

Untitled Part 32

Revin la tine.

Mereu am făcut-o. Mereu o voi face.

De fiecare dată, vin și mă pierd în brațele tale. Imaginându-mi că data aceasta o să fie altfel, că o să-ți dai seama că sunt persoana potrivită pentru tine și că o să-ți împărtășești sentimentele tale față de mine. Așa cum ai făcut-o acum mult, mult timp.

De fiecare dată sper, și de fiecare dată, mor cu speranță.

Îmi ești cea mai profundă rană, Mars.
O rană ce nu se poate vindeca chiar și după ani de zile. Nu pot să te las să pleci din inima mea, și să fiu sinceră, nici nu vreau. Există și un motiv pentru aceasta.
Tot ce îmi aduci în viață este suferință, durere cu neputință și ardoare în suflet. Însă, sunt singurele sentimente ce mă leagă de tine. Dacă te-aș lăsa să pleci, ar însemna să pierd și asta.
M-ar durea și mai tare.
Chiar cred că m-ar distruge complet. Însă, dacă nu m-ar omorî, m-ar transforma în persoana ce mi-e frică că o să redevin. 

Tu îmi cunoști inima, Mars. Știi cât de mare este și cât de bună poate să fie. Îmi cunoști zâmbetul. Adevăratul meu zâmbet. Cel plin de iubire și de tandrețe. Ești singurul care îl cunoaște.
Îmi cunoști bunătatea, și îmi spuneai că sunt cea mai frumoasă fată pe care ai văzut-o vreodată.
Bineînțeles, nu mai sunt după ce ai văzut-o pe ea bănuiesc.

Te-as fi întrebat, totuși, dacă îmi cunoști firea, de ce nu îmi mai dai o șansă ?

Dar nu o fac, pentru că îți cunosc deja răspunsul, iar auzindu-l din gura ta este ultimul lucru pe care vreau să-l aud in aceasta lume.

Prefer să mă minți frumos, decât să-mi spui adevărul urât.

Nu situ cat o mai pot tine așa.