Regina Universului

Cap 16

           

          Gărzile mi l-au adus pe Amedeyst. Poate vă întrebați ce am de gând să fac cu fratele lui Mars. Ei bine, este singurul care îl cunoaște suficient încât să știe despre aventurile lui. Într-un fel sau altul, mă va putea ajuta.

          — Regina mea, face el o aplecăciune.

          — Mă bucur să te văd, Amedeyst.

           — De asemenea. Locul acesta devine mult prea plictisitor fără voi doi. Îmi place decorul apropo. Și chiar așa, fratele meu unde este ? Rostește el zâmbind.

          — În temniță alături de fata cu care, se iubea prin spatele meu.

        Zâmbetul său dispare, încet, încet. Pe chipul său se poate citii confuzia în schimb.

           — Amedeyst, ai cumva o idee cu cine își petrecea fratele tău timpul când nu era cu mine ? Îl întreb atingându-mi unghiile.

           — Da. Cu mine. Îmi răspund el sigur pe el.

           — Femei ?

           — Regina mea, te asigur că fratele meu nu te-a înșelat niciodată. Pentru el, doar tu contezi. Nu se uita la alte femei, nu vorbea cu alte femei, chiar dacă nu puține au fost cele ce au încerat să îi intre sub piele. Îmi pun capul în joc pentru asta.

           — Pari sigur pe tine, însă îți amintești de slujnica mea, Martemis ? Chiar tu mi-ai adus-o din călătoria ta. Este convinsă că el o iubește și chiar că au și un copil împreună.

          — Mars nu a suportat-o niciodată pe Martemis fiindcă îi facea avansuri și era vulgară cu el. Mi-a spun să nu-ți spun ca nu cumva să-ți faci filme.

      Vipera aia va fii arsă de vie.

            — Dar dacă ceea ce spune ea este adevărat ? Dar dacă chiar au un copil împreună ? Trebuie să știu. Iar tu mă vei ajuta. O să te interesezi mai mult despre această fată, o să-i aflii tot trecutul. Vreau toate informatiile necesare și acel copil. Îl vreau aici.

             — Dar, majestate, asta va dura o gramadă de timp ! Trebuie să fac ocolul fiecărei planete și să merg în locul de unde am luat-o pe Martemis. Este la 40 de galaxii distanță și dus, întors o să-mi ia o grămadă de timp ! Se plânge el.

             — Știi care este noțiunea timpului pe planeta oamenilor ?

             — Da, știu.

            — Cam cât o să dureze ?

            — Aproximativ trei ani.

 
         Trei ani până să aflu adevărul ! Este enorm ! Dar cum se zice pe pământ, cu râbdarea treci și marea.

            Înghit în sec și încerc să par cât mai calmă posibil.

            — Așa să fie. O să-ți fac rost de echipamentul și mâncarea necesar, și îți dau șase din cele mai bune reptile ale mele. Când te vei întoarce, dacă îmi vei satisface dorința, vei fii rege pe orice galaxie vrei. Chiar eu te voi încorona.

           Acesta face o aplecăciune și cere voie să plece. Îi fac o mișcare din mână, iar acesta iese din sală.

         — Demon, să nu intre nimeni în acest loc. Mă duc în camera mea. Nu mă simt prea bine...