Regina Universului

Cap 2.

Mars trage cu arcu, iar un uriaș cade la pământ.

Este de cel puțin zece ori mai mare decât Mars, dar cu toate astea, nu se teme de el. Sau cel puțin, nu arată că îi este frică. Trece pe lângă el de parcă ar trece pe lângă un om, chiar dacă este încă în viață.

Arcul i-a ajuns în picior, dar este atât de adânc încât îi iese pe cealalaltă parte.

Se tâvălește pe jos țipâng de durere, dar în acelaș timp, privindu-l pe Mars cu ură.

Brunetul se aproprie de piciotul său, îi zmulge arcul, iar uriașul încearcă să îl prindă.

Mijesc ochii când îl văd că se ridică și dă să pună mâna pe Mars, iar inima mea începe să bată dintr-o dată mult prea tare. Fac un pas în față, dar nu apuc să-l avertizez căci acesta îi trage arcul în ochi de trece pe cealalaltă parte. Uriașul cade încet în genunchi în timp ce, cu celălalt ochi se uită în gol, după care cade pe față. Mars se dă la oparte, după care se aproprie repede de mine. Își dă arma unui servitor și mă privește în ochii.

Pentru o secundă chiar am crezut că o s-o pățească !

Când este față în față cu mine, își pune mâna dreaptă pe obrazul meu și își lipește buzele de ale mele. Închid ochii la simțirea buzelor sale moi peste ale mele, după care mă îmbrățișează.

- Să nu te mai temi niciodată așa, bine ? Îmi șoptește el la ureche.

Cum de a știut că m-am temut ?

- Cum de...

- Ți-am auzit bătăile inimii, iubito ! Mi-o ia el înainte.

Mă privește în ochi, după care îmi lasă un sărut lung pe frunte.

- Cred că ajunge pe zia de azi, nu crezi ? Mă întreabă el.

- Mergem acasă atât de repede ? Ah, dar știi ce o să se întâmple din nou ! Îmi dau eu ochii peste cap.

- Știu, dar ești obosită, iubire !

- Ba nu, nu sunt !

Acesta face o grimasă, după care îi apare un zâmbet pervers pe buze.

Ah, băiatul ăsta m-ar putea omorî cu zâmbetul ăsta !

Dar în acelaș timp, la ce se gândește ?

Își dă cu limba peste buza de jos, după care se aproprie de urechea mea și îmi șoptește suav :

- Atunci prefer să te obosesc într-un altf fel, nu așa...

Îmi mușcă lobul urechii, după care face semn servitorilor să se întoarcă la navă. Aceștea îl ascult imediat, după care brunetul meu își mută din nou ochii pe mine.

Mâinile lui ce erau pe talia mea, acum cobor încet, iar el ne aproprie corpurile mai mult.

Zâmbetul pervers de pe buze încă nu a dispărut, iar după cate văd, deja s-a excitat.

De ce ? Vreau să spun, nu sunt îmbrăcată sexy, nu sunt aranjată... nu am făcut nimic !

- Știi ? Mă gândesc și eu la ceea ce au spus părinții tăi.

Îl privesc câteva momente, după care îmi dau seama despre ce vorbește. Îi adresez o expresie nedumerită, iar zâmbetul său pervers a dispătur pentru a face loc a unuia... drăguț și inocent.

- Suntem de ceva vreme împreună, eu sunt rege, tu regina mea... am avea nevoie de un copil. Adică, să ne formăm familia noastră.

Îl privesc ridicând o sprânceană, după care îmi dau ochii peste cap. Doar nu o să înceapă și el să mă bată la cap cu ideea asta prostească ! El știe măcar ce înseamnă să ai un copil ? Eu știu ! Vreau să spun, pe pământ am avut grijă de fiica prietenei lui Shawn, două ore ! Era un fiasco complet. Simțeam că înnebunesc !

Mars nu ar rezista cinci minute.

- Un copil necesită răbdare și atenție. Din câte știu eu, avem multă treabă și nu putem să ne ocupăm de el încă. Nu vreau să-mi fac o familie de care să nu am timp, Mars. Plus că nu ai ținut niciodată un copil în brațe, de unde știi că o să te descurci ?

Acesta mă privește în ochi câteva momente, după care cade pe gânduri. Îl privesc curioasă și mă întreb ce-i mai trece prin cap în momentul acesta. Mă privește dintr-o dată și parcă i s-a aprins un beculeț deasupra capului.

- Mergem pe Pământ ! Exclamă el zâmbind.

Îl privesc de parcă este nebun. Băiatul ăsta uită că este regele universului ? Adică, nu își poate părăsi poporul de aici când are el chef ! Și pentru ce ? Pentru a merge pe Pământ ? E clar. A înnebunit.

- Ai luat-o razna ? Cum să mergem pe pământ ? Cum râmăne cu ce avem aici ? Îl întreb ridicând o sprânceană.

- Nu o să stăm mult ! Chiar tu ai spus-o : nu am ținut niciodată un copil în brațe. Mergem pe Pământ, văd cum stă treaba pe acolo fiindcă este de datoria mea ca rege a acestui univers să știu ce se întâmplă pe fiecare Planetă cu viețuitoare pe ea. Planeta Oamenilor este cea mai interesantă. Și, este de datoria mea ca viitor tată să știu cum ar trebui să mă comport cu viitorul meu copil sau copii.

Pare atât de sigur pe el, însă tot nu m-a convins.

Sunt sigură că Pământul o să-mi trezească amintiri urâte.

- Te rog ? Face el o față de bebeluș.

Îmi dau ochii peste cap. Este dita-mai omu și încă îmi face fața aia !

Totuși, știe că mereu obține ce vrea cu ea. Mă privește în ochi, iar după câteva momente, oftez și îmi dau ochii peste cap.

- Bine, fie !

Nu pot să cred că am renunțat atât de ușor ! Ahh.. !

Acesta îmi zâmbește larg și mă ia în brațe. Îmi sărută întreaga față, iar eu nu mă pot abține să nu râd la reacția lui.

Ăsta da copil fericit, ce sa zic ?

Buna, dragilor !❤❤ chiar sunt curioasă să aflu ce credeți că se va întâmpla în următoarele capitole :)❤❤