Regina Universului

Capitolul 4

            Îmi lipseau toate astea. Aerul, copacii, peisajul... animalele, și chiar și oamenii. Bineînțeles, ei nu s-au schimbat prea mult. Tot cu privirile în telefoane, îmbrăcați la patru ace, și grăbiți. De parcă nu ar avea timp pentru nimic.

        Mars și Martemis sunt grav pierduți. Privesc în jur întrebându-se ce sunt toate astea. Martemis era să fie cărcată de o masină de trei ori până acum, iar Mars să omoară cinci oameni. Unii ce strigau mult prea tare, alții ce fluerau când mă vedeau pe mine și servitoarea mea, iar alții pentru că au intrat în el din greșeală. Toate astea, și doar într-o jumătate de oră.

          Pfff... presimt că o să fie luuung.

          Lung și obositor.

        — Deci, alea de pe drum sunt mașini. Evităm să ne punem în calea lor, ok ? Pentru viața oamenilor ce sunt în ele și, ei bine, a noastră. Nu de alta, dar la început doare ca naiba. Ăștea sunt oamenii. Evităm să ne punem prea mult și în calea lor și să nu socializăm cu ei. Le explic eu.

           — Ăla ce e ? Întreabă Martemis arătând cu degetul spre un pit bull din fața noastră.

           — Ăla este un câine.

           — Pare... atât de drăguț ! Se exclamă ea zâmbind.

           — Pare, dar dacă îl enervezi, te poate mânca în zece minute. Îi răspund fără nicio expresie pe față, iar zâmbetul de pe buzele ei dispare.

            — Chestiile alea sunt periculoase ? Întreabă Mars ridicând o sprânceană.

            — Unii dintre ei.

       Mars scoate un ,, a " scurt, semn că a înțeles, după care îmi ia mâna în a sa. Înaintăm toți trei, iar eu continui să le răspund la întrebări. Mă simt ca o profesoară ieșită în excursie cu elevii săi...

          — Par a fii toți niște ciudați, scune el, iar eu pufnesc în râs.

          — Uite cine vorbește ! Să îți aduc aminte că te tragi dintr-o familie de reptile ? Îl întreb râzând.

        Mars își dă ochii peste cap. Nu îi place când îi reamintesc de asta, însă îmi place să-l tachinez. Nu... mai bine spun, îmi place să-l enervez. Este amuzant !

            — Da, dar la noi este normal. Doar, uită-te la ei ! Până și robotul ce îmi aduce ceaiul pare să aibă mai mult creier decât ei. Vrei un exemplu ? Păi, uite-l pe ăla de acolo. Stă concentrat la chestia aia din mâna lui, în timp ce altcineva îi fură ceva din buzunar. Cât de prost poți să fii să nu îți dai seama ?

         Acesta îmi arată cu degetul spre adoleșcentul ce stă la stația de autobuz, cu ochii în telefon, în timp ce un bărbat îi fură portofelul din buzunar.

        Când să deschid gura să spun ceva, Mars îmi dă drumul la mână și cât ai clipii, este în spatele adoleșcentului. Îl strânge de încheietură pe hoț, iar acesta scoate țipete de durere.

        Presupun că asta doare...

         Îi ia portofelul din mână și îl privește cu ură. Tânărul se întoarce speriat, și rămâne șocat când vede ce se întâmplă.

          —  Om prost, îi aruncă Mars printre dinți.

         Îi dă drumul violent, iar acesta se lovește de sol.

        Îi întinde portofelul tânărului ce stă în fața lui cu gura căscată, iar acesta îl ia încet. Parcă se întreabă dacă ceea ce se întâmplă este adevărat.

        — Data viitoare fii mai atent, bine ? Îi spune el încercând să mimeze un zâmbet.

        Acesta aprobă din cap și scoate un ,, mulțumesc " bâlbâit. Mars se apropie de mine, fiind încordat, iar eu îi zâmbesc larg.

      Încearcă să o facă pe durul, dar a uitat faptul că îl cunosc mai bine decât oricine. Știu ce fel de persoană este și știu că nu urăște oaremii. Ba mai mult de atât, îl fașcinează foarte mult.

          Îmi trag vocea când este lângă mine și îmi pun mâinile în sân. Cred că și-a dat deja seama că o să-l tachinez.

        — Așa deci, hum ? Nu spuneai că nu îți plac oamenii ? De ce l-ai ajutat ?

         — Nu am spus că nu îmi plac oamenii, draga mea soție, oftează el. Sunt două categori de oameni : cei buni și cei răi. Nu îmi plac cei răi. 

         — Păi și de unde știi tu că acel puști este bun ? Ridic eu o sprânceană.

         — Din clipa în care porți o poză cu familia ta chiar și când ieși pe afară, nu poți spune că ești rău. Plus că pot simții sufletele tuturor de aici.

          Ah, da, uitasem că Domnul este Rege a tot puternic și poate face o grămadă de lucruri în acelaș timp ! Cum ar fii : să simtă sufletele orcărei persoane, înafară de mine.

       De ce eu nu pot simți asta ? Ar fii minunat ! Aș știi de cine să mă feresc și cu cine să fiu.

      Pfff... bărbații primesc mereu cele mai tari puteri !

           

             

            Holaaaaaa ! Voiam să-mi cer scuze pentru faptul că nu sunt prea activă pe wattpad, dar când nu ai timp și nici inspirație, nu poți scrie. Capitolul acesta l-am scris acum cateva zile și știu că e scurt, dar nu îmi place să fac capitole lungi. Și, am mai scris dimineața asta câte ceva deci, să sperăm că următorul capitol va apărea mai repede. 😬

        Love you all❤❤❤❤