Cap 19

822 89 17
                                    

         Ce se întâmplă cu mine ?

       Mă întreb. Furia a pus stăpânire pe mine și am devenit o persoană groaznică. Însă, în acest fel, nimeni nu o să mai poată să mă ia peste picior. Tuturor le este frică de mine și mi-am făcut repede o reputație de cea mai neînfricată regină de până acum. Zvonurile circulă repede prin regat, iar acum toată lumea știe că nu mai am un rege. O excelentă oportunitate pentru tot felul de prinți și regi să se înfățișeze în fața mea, chiar dacă eu nu am cerut nimic. Nu îmi amintesc să fi spus că vreau pețători, dar totuși, uite că am.

         Un formidabil bărbat, venind de pe Uranus, îmi mărturisește compasiunea și adorarea față de mine în momentul acesta. Mai că îmi vine să ațipesc...

      În ciuda înfățișării sale ~brunet, înalt, destul de slab cu o bărbie ascuțită ~ nu mă interesează. Nu voi putea iubii un alt bărbat vreofată... De ce se mai obosesc ?

        Mars stă în dreapta mea, privindu-l pe așa zisul pețitor, strângând din dinți și omorându-l din priviri.

        — Care este înfățișarea ta adevărată ? Vocea groasă a lui Mars se aude in toată sala.

        — Majestate, cred că valetul dumneavoastră este stricat. Mă priveste el zâmbind obraznic.

         — Te mai întreb odată, care este înfățișarea ta adevărată ? Mârâie Mars.

         — Nu sunt obligat să-ți răspund la întrebare.

        — Cei de pe Uranus sunt cunoscuți pentru hologramele în ce privește înfățișarea lor. Se spune că sunteți atât de urâți încât nu puteți să vă arătați adevărata față. Tu trebuie să fii unul urăt, nu-i așa ?

      — Nu răspund valeților obraznici.

      — Îți arăt eu valet obraznic !

      Mars strânge din dinți și se încearcă să se aproprie de el, dar nu poate să facă niciun pas deoarece îmi pun mâna în calea lui și îl opresc.

      Încep să îl privesc în ochii pe bărbatul din fața mea. Îi pot citi gândurile necurate cu mine și mi se face greață. Este pentru prima dată când mă vede și deja își imaginează filme de genul, 50 Nuanțe De Gray, dar mult mai scârbos și deloc tentant.

            — Trebuie să vă spun că sunt flatată de propunerea dumneavoastră, dar mă tem că trebuie să refuz. Doar pentru că nu mai am un rege, asta nu înseamnă că nu sunt măritată. Acest valet, cum îl numiți voi, este soțul meu și nici chiar eu nu pot schimba asta. Plus de asta, este tatăl copilului meu ce îi voi da naștere în puțin timp. Venind aici, ați dat dovadă de imaturitatea și de lipsă de respect insultându-mi soțul și în plus, gândindu-vă la toate acele lucruri murdare cu mine.
O să fiu bună și nu o să vă pedepsesc eu, însă, o să-i dau voie valetului meu să facă cu voi după bunul său plac. Având în vedere că sunt o regină cu suflet mare, o să vă dau un sfat : Fă-ți rugăciunea acum.

        Îl privesc în continuare în ochii, iar frica lui parcă îmi hrănește tot corpul. Îl pot vedea tremurând, iar Mars se aproprie de el, având un zâmbet satisfăcut pe buze. Îi pot vedea plăcerea pe față, eu, dar și viitoarea sa pradă.

        — Vă rog... aveți milă, se plânge el.

        — Te mai întreb încă o dată, care este înfățifarea ta adevărată ? Întreabă Mars rânjind.

       Brunetul din fața mea, ce avea un chip parcă scuptat, se transformă într-o arătare hidoasă, parcă o adunătură de jeleu, dar cu branhii și solzi, plus un nas imens și ochi mici, aproape inexistenți.

      Mars râde, fericit de rezultat și se învârte în jurul său.

        — Mai urât decât credeam. De azi încolo, o să fii nevoit să păstrezi această înfățișare toată viața ta. Fără holograme. O să trăiești în umilință. Partea bună ? O să trăiești !


     Mars pare foarte fericit acum, spre deosebire de ,, prada lui " care nu încetează din a tremura.

         — Gărzi, luați-l de aici. Rosteac eu deja plictisită.

       Nu se întâmplă nimic palpitant aici, este plictisitor. Mult prea multă liniște.

        Când gârzile îl scot afară pe gelatinos, bucatarul își face apariția cu o masă imensă. Exact la fix ! Mi se făcuse foame.

           — Majestate, dați-mi voie să vă prezind specialitatea de acest timp : imină de ciclop, creier, rinichi de dinozaur marin din cele mai profunde ape ale lui Uranus, coaste de mangustă și ochii de ciclopi. Îmi prezintă el mândru.

         — Bucatare, sper ca toate astea să fie delicioase, altfel de zbor de pe nava asta.

       Mă apropri de masă încet. Iau o furculiță și ridic capacul după prima farfurie ce îmi apare în cale. Creier. Creier de ce mai exact ? Știți ceva ? Nici nu vreau să aflu.

        Îmi înfig furculiță și iau o bucată destul de mare. Surprinzător, este chiar bun. Sper fericirea bucătarului, continui să mănânc fără să scot niciun cuvânt.

     

         Holaaaaa ! Știu că unii mă urâți din cauza că nu am mai postat de muuuuultă vreme, dar cred că nu prea știți cât de greu este să scrii o carte. Nu necesită doar timp liber, ci și inspirație, ceea ce eu nu prea mai am. Scriu când știu ce să scriu, iar faptul că suntem în carantică nu schimbă cu nimic faptul că nu am inspirație. Bdw, sper că toată lumea este bine, stați în case și încercați să ieșiți cât mai puțin. Este important ❤

Îmi pare rău că scriu din Paște în Joi, încerc să fac tot ce pot ( până și iubitul meu insistă să scriu😐 )

Apropo, cum mai sunteți ?

Sper să vă simțiți bine cu toții ! Încă o dată îmi pare rău pentru întârzierea asta luungă😅❤
Love you❤❤❤❤❤❤❤
        

        

Regina UniversuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum