Regina Universului

Cap 22

Mars:

         Azi se fac trei ani de când Amedeyst a plecat în căutarea așa zisului meu ,, fiu ". La cum îl știu, nu va întârzia să apară.

         Ar fii în zadar. Știu că acel copil nu este al meu, și mai știu că nu o să accept să mai dau ochii cu acea viperă.

        Mi-am petrecut trei ani din viață urând-o, dar sincer să fiu, faptul că mi-a spus să plec mi-a făcut bine. Am o casă pe Pământ, undeva unde cei de aici numesc ,, țară ", am o grămadă de animale și duc o viață normală de om. Plus că, în spatele casei am un câmp deschis și nu foarte departe, oceanul.

         Am mai mulți vecini respectabili, buni la inimă și mereu gata să-ți sară în ajutor când ai nevoie. În special, Monica. O femeie de douăzeci și doi de ani, însărcinată în luna a șaptea. Este o femeie atât de bună la suflet, dar Doamne, cum poate avea cel mai măgar soț din câte am cunoscut.

         O ceartă mereu, o pune să facă lucruri grele, cum ar fii, să taie lemne sau să aducă găleți mari de apă chiar dacă este însărcinată.

         M-am luat la bătaie de câteva ori cu el. Mă urăște și îl urăsc.

          Cu toate astea, Monica vine cât poate de des ca să-mi facă ceva de mâncare sau să-mi aducă cărți pe care ea le adoră. Ultima dată când am încercat să gătesc, aproape că am dat foc casei, de aceea a decis să nu mă mai lase în bucătărie.

         Ceea ce face ea este delicios, cu mult mai bun decât toate porcăriile de pe navă.

          Încurând se va face întuneric și afară este destul de frig. La fel și în casă, așa că m-am decis că sparg câteva lemne. O fac de aproape o oră, iar corpul meu începe să transpire. Dacă nu aș știi că fetele din sat se holbează la mine de fiecare dată când ies din casă, mi-aș fi dat bluza jos. Prefer să nu atrag prea mult atenția totuși.

      M-am cam săturat de femei. Îmi place să fiu singur. Nu mai am atâtea bătăi de cap.

           Continui să sparg lemne, dar o lumină puternică mă orbește.
Las toporul să cadă din mâinile mele și încep să mă frec la ochii.

        Când lumina dispare, deschid ochii și-l pot vedea pe prea iubitul meu frate.

        Nu sunt surprins să-l văd, dar sunt surprins cât de mult s-a schimbat. Pare mult mai bătrân acum. Barba lui blondă a căpătat câteva fire albe, la fel și părul său lung. Are riduri pe obraji și pare mult mai musculor și înalt.

          — Salut, frate. Mă salută el zâmbind.

           — Amedeyst. Ce s-a întâmplat cu tine ? Parcă eu eram cel mai învârstă din familie.

            — Călătoriile prin spațiu și intrarea în diverse galaxii, te schimbă. Dar o să-mi revin încurând

       Dau afirmativ din cap și continuăm să ne privim pentru câteva secunde, după care ne apropriem și într-o îmbrățișare, punem tot dorul ce l-am dus unui altuia tot acest timp.

              — Ți-am dus dorul, îmi spune el strângându-mă în brațe.

              — Și eu la fel... Nu îmi vine să cred că vrăjitoarea aceea te-a trimis atât de departe doar ca să aduci un nenorocit de copil !

          Acesta rupe îmbrățișarea și mă privește confuz.

              — Vrăjitoare ? Spune el ridicând o sprânceană. Știam că nu mai sunteți împreună, dar credeam că măcar tu o mai iubești .

              — Iubirea mea pentru ea s-a dus acum mult timp. De când mă știu, eram obsedat de ea și tot ce voiam, visam, respiram, trăiam... era ea. Când mi-a spus să plec, mi-am dat seama că acea femeie nu este soția mea, este doar întruchiparea răului. Celest pentru mine este moartă. Nu o mai iubesc, nu mai o văd ca pe regina inimii mele și sincer să fiu, mă simt mai bine ca niciodată. Simt că penteu prima dată în viața mea sunt liber să fac tot ce vreau fără ca cineva să mă critice sau să mă facă să mă simt rău. Tot acest timp, am fost doar o marionetă pentru ea ce făcea orice ca s-o vadă fericită... ea, cu prima ocazie a renunțat la mine. Cum pot iubii o asemenea persoană, Amedeyst ? Ar trebui să fiu nebun să o mai iubesc.

         Chipul lui se întristează. Mă lovește puțin peste umăr, încercând să scoată câteva cuvinte.

         — Te înțeleg, frate, dar cu toate astea... Pentru mine este încă regina mea, iar ea mi-a  cerut să te aduc pe navă.

        Îmi dau ochii peste cap și mă întorc cu spatele. Îmi iau săcurea și încep să sparg lemne în continuare, evitându-i privirea fratelui meu. .
  
           — Ar trebuii să-și pună pofta în cui. Nu mă întorc pe nava aia nici mort. Mi-a spus să plec, să nu-mi ceară să mă reîntorc.

           — Mi-a spus să folosesc forța brută cadă nu accepți.

          Încep să răd.

            — Dă-i drumul ! Știi foarte bine că sunt mai puternic decât tine.

            — Știu asta, tocmai de aia m-am gândit la un plan B.

                 Plan B  ?

       Simt cum sacurea îmi este oprită în mâini, după care o înțepătură în umăr.

         Deschid șocat ochii, iar corpul meu devine o legumă fiartă cât ai clipii. Îl privesc pe Amedeyst cu o siringă în mână, și simt cum o să cad.

               — Ești un trădător !

         Spunând asta, tot ce pot vedea este un  ecran negru.

               Dună dimineațaaaaaa ( da, da, la mine este dimineață )

          Un nou capitol, sper să vă placă🙃 lectură faină și o zi minunată ( în casă )

          Love you❤❤❤❤❤