Cap 7

975 110 23
                                    

       

             — Ea este soția mea, Celest

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

 
           — Ea este soția mea, Celest. Iubito, el este... Shawn.

       Mars joacă teatru. Știu foarte bine cine este, și Mars la fel, dar el nu știe cine suntem noi.

        Șatenul îmi zâmbește larg și își întinde mâna. Fără să îmi dau drumul la respirație, dau mâna cu el încercând să mimez un zâmbet. Nu știu cât de bine îmi iese...

         — Încântat ! Soția mea mi-a povestit ceva despre voi, sincer să fiu. Numele vostru de familie este univers, nu-i așa ? Mi se pare tare ! Și Mars cu Celest, nu prea dai se astfel de nume. Părinții voștri au avut ceva inspirație, ne spune el cu zâmbetul până la urechi.

          — Mulțumim, ni se spune des, îi zâmbește Mars. 

        Un băiețel ne întrerupe și sare în brațele lui Shawn râzând. Poartă univorma sa de cercetaș, iar în cap are o șapcă maro, dar îi pot observa niștre șuvițe blonde ce ies prin afară. Are un ten perfect alb și ochi albaștri. Seamană mai mult cu mama lui decât cu tatăl.

         — Te-am prins  ! Exclamă șatenul luându-l pe micuț in brațe.

       Acesta chicotește și ne privește curios. Shawn pare... fericit. Cred că și este. Adică, ce tot spun eu ? Nu își amintește nimic din tot ce a fost, are o familie, un copil... normal că este fericit.

         La fel sunt și eu. Am un soț ce mă iubește, părinți ce mă susțin în ceea ce fac și un întreg univers. Am tot ce îmi doresc.

            Dar totuși, nu prea îmi face plăcere să îl văd. Îmi aduce aminte de tot, de trecut, de ceea ce i-a făcut lui Mars... Acele zile în care am stat în întuneric lângă capsula lui, așteptându-l să se trezească, plângând și rugându-mă să se facă bine, au fost cele mai rele momente din viața mea. Și asta din cauza lui Shawn...

       Acum nu își mai amintește, dar eu da. Sunt convinsă că s-a schimbat cu timpul, dar totuși, nu pot...

        Tremur toată, iar Mars își pune brațele în jurul meu ca să nu se observe. Îmi pun măinile pe ale sale și inspir lung. Ce ar trebui să fac ? Sunt complet pierdută...

         Băiețelul mă  privește profund în ochi, iar eu îl privesc pe el. Îl analizez și îi pot observa trăsăturile perfecte... parcă ar fii o păpușă, dar băiat. Este atât de drăguț...

       Își întinde mâinile spre mine, iar eu îl iau în brațe. Nici eu nu știu exact de ce am făcut asta, dar pur și simplu, m-aș fi simțit prost dacă l-aș fi refuzat.

         — Semeni cu Elsa, îmi spune el jucându-se cu părul meu. 

         — Elsa ? Îl întreb confuză.

        — Regina zăpezii. Ai părul ca al ei.

        — Oh, păi... e frumoasă ?

        Dă afirmativ din cap și îmi zâmbește. Nu mă pot abține și îi zâmbesc și eu, uitând de cei doi bărbați de lângă noi.

          — Iar tu arăți exact a fiul Zeului Neptun ! Îi întorc complimentul.

          — Fiul Zeului Neptun ? Mă întreabă, de data asta fiind el cel confuz.

            — Da ! Se spune că fiul Zeului Neptun era cea mai frumoasă ființă ce putea exista vreodată. Atât de frumos încât soarele se rușina lângă el. Avea un suflet bun și pur, iar un rege mai bun decât el nu s-a găsit în întreaga istorie a lui Neptun. Îi povestesc luându-i mâna în a mea.

          — Păi și ce s-a întâmplat cu el ?

          — A fost nevoit să se alăture stelelor într-un final. Se spune că noaptea, când cerul este plin de stele, el este cea mai strălucitoare.

       Nu mai spunem nimic, dar continuăm să ne uităm unul în ochii celuilalt. Shawn ne scoate din trans noastră, și îl ia pe micuț din brațele mele.

         — Angel, ea este Celest, iar el este Mars. Ne prezintă el. El este Angel, fiul meu.

      Ne zâmbește, iar noi îi întoarcem gestul. Pentru el, nimic din toate astea nu-i ciudat. Presupun că Mars este furios în momentul acesta, dar nu arată. Este un actor atât de bun încât face ca toată această situație să pară normală.

         Din spate se aude vocea Lexei ce ne anunță că trebuie să urcăm în autocare, iar Shawn ne face semn să merge. Mă uit la Mars, iar el se uită la mine. Îmi sărută fruntea, după care mă ia de mână și îl urmăm pe Shawn.

             Simt că această ,, excursie " nu o să fie tocmai... obișnuită.

           


Regina UniversuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum