Obsesia primei priviri |J.JK|

Capitolul I

Haebara

Am fost anunțata să mă întorc la serviciu din cauza unor chestiuni urgente. E ora 4 seara. Ies din casă grăbită. Șeful meu sigur e în toiul crizelor de furie. Acele raporturi urgente ne stresează pe toți. Îmi e convenabil să locuiesc aproape de firmă. Îmi facilitează munca. Merg printr-un parc din apropiere, fiind o scurtatură excelentă. Dar cine a crezut că voi fi atât de neîndemânatică și voi crea frustrări. Am lovit un băiat împingandu-mă în el fără să vreau, fiind atentă în agenda mea personală.  Brațul de flori ce îl ținea bărbatul din fața mea acum era împrăștiat pe jos. Cerându-i scuze de nenumărate ori, ma aplec să strâng florile dar niște nerușinați de bicicliști, au călcat pe ele. Mi s-a frânt inima. Iubesc mult florile. Ma ridic, bărbatul fiind atent asupra acțiunilor mele. Scot din portmoneu o bancnotă ce cred ca e suficientă pentru a cumpăra alte flori.

 Jungkook

Îmi fac griji pentru ea din ce în ce mai  mult. Îi plac mult floarea soarelui și doresc să-i readuc zâmbetul pe buze.
Plec la florăriea de lângă un parc și după ce ies mă îndreptăm spre spital. E pe aici pe aproape și am mers prin parc ca să ajung acolo. Mergând, o fata se lovește de mine, cazându-mi buchetul jos ce au ajuns călcate de niște idioți. Fața își cere scuze într-una su ma irita. Acum nu era momentul să-mi strice dispoziția. Neatenția ei a distrus un brațbde flori.
Ea se ridică apoi scoate niște bani.

- Îmi cer scuze pentru cele întâmplate, întinzându-mi acea bancnotă.

Și-a ridicat privirea de-abia acum. Nu credeam ca privirea ei mă va face să simt ceea ce nu am simțit vreodată. Corpul  o lua razna. Eram înțepenit în fața ei, uitându-mă în ochii ei ce mă făcea sa scap de aceasta lume răutăcioasă. Nici nu ma puteam mișca. Eram într-o tranșă. Ea se uita la mine. Mi-a luat mâna și a pus bancnota în palma mea. Ea își ia la revedere și pleacă. Eu tot eram acolo nemișcat fiind uimit de acțiunile mele. Cred ca mi-a făcut ceva fata asta. Simțeam ca dores sa o revedere. Ma întorc sa o intreb măcar cum o cheamă însă am pierduto. Nu mai era. Plecase deja.
Priveam trist, în gol, gândindu-mă la acea fată.
  
     

                           Haebara

Sunt atât de obosită. Intru în casă. Ceasul de pe perete indica ora 20:00.
Astăzi m-am stresat mult. Acel individ de șef, și-a descarcat furia pe mine. Un dobitoc. Are noroc că sunt răbdătoare și respectuoasă că așa cred ca renunțam de mult. Dar nu pot face asta. Este visul meu. Defapt urmat și de-al tatălui meu. A vrut sa ajung aici. Fără ajutorul lui și încrederea pe care mi-a dat-o, nu aș fi reușit. Cumva i-am îndeplinit dorință și asta ma face fericită. Ma părăsit acum 5 ani. Într-un accident rutier. Am suferit mult dar mama mi-a fost alături și doar pe ea o mai am. Singura mea fericire.
Am făcut un duș. Ma ajutat să mă calmez. Eram atât de obosita încât am și uitat de cina și am adormit.

Jungkook

Astăzi m-am sculat mai devreme. Acea fată mi-a bântuit și visele. Mi-am făcut un dis și apoi m-am îmbrăcat în ceva comod. Nu știu  dacă outfit-ul meu e potrivit, aestetic,pentru design-ul unei  cafenele, însă asta mă face să-mi beau cafeaua fără niciun disconfort. Ies din casă, plecâd la o cafenea din apropiere.
Întru și ma așez la o masă. Vine cineva și ma deservește.
Așteptând comanda, am văzut acea persoana care îmi bântuie mintea de doar o zi.

Salutare! Sunt nouă aici și asta ma face un pic nervoasa. Cred ca ceea ce voi scrie vă va plăcea și vouă. Dacă chiar va place, aș dori să știu asta prin a aprecia. O apreciere=o bucurie. Ma face să realizez dacă cartea chiar e pe placul vostru. Mulțumesc!❤