Obsesia primei priviri |J.JK|

Capitolul VI

Haebara

Iubește pe cineva?

Mă întristez dar nu vreau sa se întâmple asta. Plec la baie și îmi ud fața cu apa rece ca să nu mă gândesc la lucruri rele.
Doar gândul la trecut mă face fără scăpare.
M-am întors înapoi, în cameră, și ma uitam pe contul lui de instagram. Ca prietena lui, i-am dat si eu follow și m-am culcat.

Perspectiva autorului

Jungkook era prea fericit de aceea ia trimis un emoji (👋). Așa era mai ok să înceapă conversația. Vede că nu mai este online și decide să se culce.

A trecut o luna și ei s-au apropiat mai mult.
Erau foarte apropiați. Ca doi adolescenți. Ieșeau împreună, se duceau unul la altul acasă și priveau filme, se știau din ce în ce mai bine și sentimentele pe zi ce trece creșteau.

Haebara

Este ora 14 și îmi e așa foame. Îl zăresc pe Jungkook în biroul domnului Han. Aș vrea sa mănânc, dar nu singură, de aceea Jungkook sigur o să accepte să mănânce cu mine.
Am evoluat mult în aceasta lună. Sunt atât de îndrăgostit de el că nu mai pot da înapoi. Acum ma face fericită și îmi alină toate durerile din trecutul meu. Știm foarte multe lucruri unul despre altul, dar nu aș vrea să-i spun prin ceea ce-am trecut. Mie frică să-l pierd. Cine știe cum o să mă vadă după ce o să-i spun.
Întru în biroul.

- Buna ziua! Sunteți ocupați?
- Nu. Acum e ora prânzului. Avem liber o oră, spune Jungkook. Ai nevoie de ceva? Se ridică și vine spre mine.

Jiryong se uita urât la Jungkook. De când muncesc aici, mi-am data seama ca e interesat de mine. Dar eu nu sunt, mai ales acum. Jungkook mi-a furat inima și e toată al lui. Aș vrea să știe asta, dar îmi e frică că nu simte la fel și îl voi pierde.

- Aș vrea să iau prânzul, dar cu tine.
- Cum sa te refuz, baby.
- Baby?!!
- Nu-ți place?
- Nu am spus asta, doar că m-ai surprins.
- Ce drăguță ești când ești uimită.
- Cum spui tu.

Cred că sunt o roșie acum. Dar acest moment a fost întrerupt de domnul Han care tușește scurt ca să ne atragă atenția.

- Mi se pare mie sau este ceva între voi?
- Nu domnule.
- Asta e bine. Și de câte ori să-ți spun sa nu-mi zici domnule.
- Atunci la revedere, Jiryong, spun și îl iau de braț pe Jungkook.
- Stai. Nu ți-am dat voie să pleci.
- De ce nu?
- Cine e șeful tău?
- Dar vreau sa mănânc.
- Atunci voi veni și eu. Nu am mâncat nimic și voi avea și companie.
- Noi te așteptam în mașină mea, zice Jungkook și plecam.

Ne urcam în mașină și îl așteptăm.

- Te deranjează că va veni și el, mă întreabă Jungkook.
- Mhm. Ai observat și tu?
- Da, și încă de mult. Te place asta e sigur.
- Dar eu nu-l plac.
- Îmi dau seama. Dar să ai grijă. Știi ce poate sa facă iubirea. Cine știe ce e în capul lui. Dacă îl vei respinge vreodată sa ai grija. Pare impulsiv.
- Ok. Voi avea grija.
- Așa, bravo, spune și mă mângâie pe cap.

Cu el am devenit mai copilăroasă. Mă face să mă simt specială. Nimeni nu a mai făcut asta chiar dacă a fost și o prima relație în trecutul meu.
Domnul Han a venit și apoi am plecat. După prânz, el ne-a adus înapoi la firma, el plecând sa clarifice unele chestii cu alte firme. Domnul Han m-a condus înăuntru însă din nu stiu motiv a spus sa vin cu el în birou.

- Este ceva între tine și Jungkook?
- Nu, domnule.
- DE CATE ORI SĂ-ȚI SPUN SĂ NU-MI ZICI DOMNULE!!! Țipase, trântind un dosar pe birou care inițial dorea să mi-l dea mie.

Eram prea șocată. Nu credeam ca e asa important pentru el. Au început să-mi lacrimile ochii. Ma uitam în jos ceea ce la înfuriat mai tare, ridicându-mi ,cu doua degete, bărbia.

- Te rog nu plânge, dar chiar nu-mi place când îmi spui așa. Mă face bătrân și îmi arăți că nu mă poți vedea decât doar un amărât de șef.
Eu îmi trag capul într-o parte.
- Dar nu vreau să vă văd mai mult decât un șef.
- Atunci te concediez. Așa nu voi fi șeful tău.
- C-Ce? Te rog, știți bine că e un vis să fiu aici. Am muncit mult ca să ajung aici.
- Ok. Facem așa. De acum înainte hai să fim prieteni. O să-mi spui pe nume și vom face chestii împreună.
- Dar dacă nu vreau asta?
- Atunci te așteaptă concedierea.
- Dar dacă numai îți voi spune pe nume?
Asta nu ma deranjează dar nu aș vrea să ies cu tine. Ce vor crede toți de aici? O sa mă favorizați.
- Poate îți pasă ce va crede Jungkook nu ceilalți.
- Aha.
- Ok. Atunci nu vom ieși. Însă ne vom apropia în viitor.

Eu dau din cap și ies din birou. Acea față furioasă care a strigat la ea o făcea sa plângă doar gândindu-se din nou. Nu poate rezista sa vadă că cineva strigă la ea și pare violent. Trecutul tot o macină.

După ce termin orele de munca, plec acasă. Ma opresc la casă lui Jungkook și priveam florile din gradina lui. Întru pe poartă și m-am așezat în genunchi. Privesc cu adorație ceea ce e plantat în gradina lui. L-am întrebat o data de ce are flori și mea spus că mama lui le adoră. Ea iubește floarea-soarelui și atunci când vine la el, o liniștește să privească gradina. Acum jumătate de lună mama lui a fost externata din spital. Eu nu am cunoscut-o fiindcă eram într-o călătorie de afaceri cu Jiryong și ea deja plecase la Busan. Aș fi vrut s-o cunosc. Cred că e o mama minunată pentru că are un fiu minunat.
Gândurile mele sunt întrerupte de o persoana care s-a așezat lângă mine.
Jungkook m-a hipnotizat. Ma uitam la el și nici nu realizam ca mă uitam de prea mult timp.

- Îmi plac mult ochii tăi.

( îmi cer scuze pentru greșelile de ortografie )