Obsesia primei priviri |J.JK|

Capitolul IX

Îmi e foarte frică. Deja îl iubesc prea mult ca să-l pierd.
Decid sa plec la culcare, făcând un duș care sa mă relaxeze. Îmi pun pijamalele și mă scufund în așternuturile moi ale patului. Prin surprinderea mea, am dormit bine noaptea aceasta.

Jungkook

După ce m-am trezit, am coborât ca să fac micul dejun. Jimin era în camera de oaspeți și dormea. Ieri am muncit până târziu. De Haebara nu am auzit mai nimic. E bine? Cred ca nu e supărată. Din păcate, munca nu e terminată de aceea o să încerc s-o termin pana la doua după amiază. După ce am terminat de făcut micul dejun, Jimin coborâse. Cred că a simțit mirosul de bacon.

- Bună dimineața, bucătar șef.
- Treci odată!

După ce am terminat de mâncat, Jimin m-a ajutat la bucătărie, spălând vasele.
Doream cât mai mult să-mi termin munca ca să pot pleca la Haebara. Mi-e dor deja de ea.

- Ai terminat de spălat vasele?
- Da, spuse el, punând prosopul pe masă,
imediat ce s-a ster cu el.
- Atunci haide să terminam mai repede toată treaba.
- Hoo... cei cu graba asta?
- Vreau s-o vad pe Naeb.
- Ție dor de ea, nu?
- Și încă cum.
- Nu ai văzut-o doar o zi.
- A fost o eternitate.
- Offf indragostitule

Haebara

Alarma m-a trezit la ora nouă. La zece trebuie să plec la Jiryong. Va fi externat și îl voi ajuta cu lucrurile lui. Am mâncat apoi m-am îmbrăcat în ceva lejer și am plecat.
Am ajuns. El manca micul dejun  care i-a fost adus.

- Poftă bună!
- Salut, Haebara! Mersi, dar poftă de mâncarea din spital nu prea am.
- Trebuie să-mi spui. Îți aduceam eu ceva.
- Nu am vrut să te deranjez.
- Atunci când e o necesitate, mă poți deranja.

- Mulțumesc  că ai venit.

-Nu-i pentru ce. Mai ajutat și tu, nu?
- Mhm.
- Mănâncă apoi vom pleca să te externezi.

După ce a fost externat, am plecat cu el acasă. I-am dus lucrurile în camera așa cum m-a rugat el. Am coborât el, fiind pe canapea , uitându-se la telefon. Nu este un băiat urât, chiar deloc. Însă nu îl văd atractiv pentru mine. E doar un prieten. Un prieten drăguț. Mă așez pe canapea și priveam la televizor cu el. Se mai uita din când în când la mine apoi și-a pus capul pe umărul meu, adormind. M-am sculat și l-am așezat mai confortabil. Am început sa gătesc prânzul. Am făcut paste cu sos de roșii. După o ora s-a trezit și apoi am mâncat.

- Abilitățile tale în gătit s-au îmbunătățit.
- Mulțumesc
- Ai făcut aceste paste, știind că-mi plac?
- Și mie îmi plac.
- Ok, spune dând din cap.

După ce am terminat de mâncat am făcut curat în bucătărie.
M-am așezat pe canapeaua din sufragerie unde era și el.
Era deja ora 14:37.

-Atunci eu cred ca voi pleca, spun eu.
- Poți să mai stai?
- Scuze, dat am ceva de făcut.
- Oh bine atunci... mulțumesc pentru tot!
- Cu mare drag.

Vreau sa ies pe ușa, dar el vine și mă îmbrățișează. Îl îmbrățișez și eu, fiind o îmbrățișare prietenească de rămas bun.
El se îndepărtează și îmi face cu mâna, eu plecând.
Ajung în cartierul unde locuiesc și priveam casa lui Jungkook. Luminile sunt stinse și poarta era închisă. Nu e acasă?
Ajung in dreptul casei mele. Întru în curte. Jungkook era în fața ușii, întorcându-se cad auziră poarta.

- Jungkook, ce cauți aici?
- Mi-am terminat munca și am venit sa te văd. Unde ai fost?
- La Jiryong.
- Jiryong?!! De ce?!
- A avut nevoie de mine.
- De tine?
- Da.
- Bine, spune și pleacă.
- Jungkook, unde pleci?
- Vorbim altă dată.

Ce?!! A plecat nervos. Cei cu el?

Jungkook

Bufnesc de gelozie. Atunci când nu am stat lângă ea, el a avut nevoie de ea. Cum am permis asa ceva? Nu pot să-mi permit sa o pierd. Am ajuns acasă și mi-am scos tot alcoolul di casă. Am băut mult și de toate. Nu puteam gândi limpede. Doar m-am sculat și am ieșit din casă.
Am ajuns la casa Haebarei. Am bătut la ușa disperat. Ea a deschis, fiind în pijamale. Am întrat ea uitându-se la mine enervată.

- Jungkook, ce-i cu tine. Deabea te ții pe picioare.
- Eu pun întrebările aici, spun și mă așez pe scaunul din bucătărie.
- ...
- Îți place de Jiryong?
- Nu
- Dar sincer.
- Nu, nu-mi place.
- Haebara, nu te juca cu mine.
- Jungkook, tu mă auzi ce vorbesc?
- Nu mă înerva.
- Jungkook, pleacă acasă.
- Ce, deja ma alungi? Nu mai ai nevoie de mine?
- Jungkook, ce îți iese pe gura? Vorbim mâine când o sa fii treaz.
- EU VREAU SĂ VORBIM ACUM, spun cu asprime spre ea, răsunând în camera strigatul meu
- J-jungkook, i-ieși. spune cu teama în voce. Ce-am făcut?!! O nu...
- Haebar-
- IEȘI. Acum

Am părăsit casa ei, uitându-mă cu tristețe spre fața pe care o iubesc.

Nu o merit.

(îmi cer scuze pentru greșelile de ortografie )