Obsesia primei priviri |J.JK|

Capitolul XVIII

Jungkook

Poate încă nu e pregătită pentru ceva mai mult în relația noastră. Chiar dacă ea a început acel sărut, tot ea la un moment dat nu mai dorea să înainteze.

E ora 2:45 și eu mă gândesc la toate.
Haebara doarme, însă eu nu pot. O privesc. E asa de drăguță, firavă și simpatică. Ce ascunde de fapt? Mă face curios pe zi ce trece.
Dar o să înțeleg și o voi aștepta să fie pregătită să se deschidă în fața mea. Ne cunoaștem de aproape 3 luni însă poate e ceva mai dificil de înțeles ceea ce vrea să-mi spună.
După o oră de chin ca să adorm, am adormit cu capul la pieptul ei.

Haebara

Razele de soare îmi lumină chipul. Am deschis ochii știind că soarele m-a trezit din nou. Simt ceva tare pe piept. Îmi ridic capul și-l văd pe iepurașul meu drăguț dormind. Mă uit la ceas ce indică ora 9:34. Astăzi e sâmbătă și am decis acest weekend să îl petrecem împreună.
Vreau să mă ridic din pat însă Jungkook mă apucă de braț și mă trage la pieptul lui.

- Vreau să mai stăm un pic așa.

Nu am spus nimic. Doar m-am făcut comodă in brațele lui.
După 10 minute el a plecat la baie, iar eu îl așteptăm să plec și eu după el.
Peste o oră ambii eram în bucătărie și găseam micul dejun.

- Așează-te, Haebara. Lasă acea veselă. O voi spala eu.
- M-ai am doar un pic.

După 5 minute, mă așez la masă și începem a manca.

- Ce vrei să facem astăzi?, ma întreabă el.
- Chiar nu știu. Să jucam jocuri video? Am observat ca ai PlayStation.
- Îți place să joci?
- Da, mereu ma jucam Misul.
- Eu le ador. Sunt un fan a jocurilor video. Aș vrea sa mă joc cu tine.
- Și eu.

După ce am mâncat, Jungkook a spălat vesela care am folosit-o pentru a manca iar apoi ne-am așezat pe canapea.
Am inceput jocul. După 15 minute eu eram câștigătoarea.

-Ceee? Cum ai putut face asta? Eu sunt foarte greu de învins.
- Fratele meu e cel mai bun profesor în ale jocurilor. Tot ce știu e de la el.
- Vom vedea cine va câștiga în următoarea rundă.
- Aha.

Peste 20 de minute.

Normal ce eu am câștigat. Jungkook stătea pe canapea uitându-se la ecranul din fața lui. Era prea încordat.

- Nu-mi vine să cred. Ești cea mai bună iubită., spune dandu-mi o mare îmbrățișare. A fost atât de mare încât a căzut pe mine eu fiind sub el.

- Jungkook ridică-te, ești greu.
- Scuze., spune el capul lui fiind în pernele de pe canapea.

Își ridică capul. Când era cu fața spre mine, doar ne uitam unul la altul și nu spuneam nimic. Eu fiind sub el, aceasta imagine duce la multe ganduri. Iarăși pluteam prin ochii lui. Simt ce el se apropie din ce în ce mai mult. Fără să realizez, în acel moment mi-am ridicat capul si l-am sărutat eu. El a rămas nemișcat și un pic uimit.

- Nu ești supărat că eu am câștigat?
- Nu. Dacă nu erai tu, cred că mă războiam. Însă dacă e iubita mea atunci e perfect. Tu ești perfectă.
- Sa nu spui asta. Nu sunt așa.
- Pentru mine ești.
- Și tu., spun și îl iau în brate. De data aceasta s-a lăsat pe mine dar mai grijuliu. Am stat asa 10 minute, dar Jungkook adormise în brațele mele.

- Jungkookie, ești cel mai drăguț băiat pe care l-am cunoscut vreodată. Sunt norocoasă să te am. Sufletul tău bun uneori mă face să cred că nu te merit., spun eu încet.
- Să nu mai spui asta niciodată.
- Iaaaa, ce m-am speriat. Credeam că dormi.
- Doar am închis ochii simțindu-mă prea bine în brațele tale.
Dar legat de ceea ce-ai spus, sa nu mai crezi asta. Eu te iubesc, tu mă iubești și atât. Nu te mai gândi la prostii.
- Bine, Cookie.

Deja era ora 15:32. Am întrat în casă. Eu și Jungkook Am fost la cumpărături. Am umplut rafturile cu de toate dar și frigiderul.

- Atât de mult îți place banana milk?
- Da. Vrei sa încerci?
- Credeam că nu o să-mi dai.
- Mă crezi așa rău?

- Am crezut ca ceea ce-i al tău e de doar a tău.
-Ai dreptate. Ce-mi aparține e doar al meu. Așa cum ești tu.

- Da? Atunci și tu îmi aparții.
- Desigur. Sunt doar al tău.
Vino, și gustă, spune el.
Ma apropii de el și ma așez pe scaunul de lângă el.

- Mmm e buuun. De ce nu am încercat niciodată?
- Chiar nu ai gustat niciodată?
- Mereu îmi luam doar din căpșuni. Îmi plac mult căpșunile.
- Ok. Notat. Îți plac căpșunile.
- Nu ti-am spus asta până acum?
- În tot acest timp de când ne cunoaștem, nu prea te-ai deschis în fața mea.
- Mhm.
- Însă e ok cum ți-am mai spus. Treptat o sa fie mai bine.
- Voi încerca., spun eu iar el îmi dă un sărut scurt.

În acel moment îmi sună telefonul.
Era Jiryong

- Alo?
- Salut! Scuze ca te deranjez însă am nevoie de ceva. Poți te rog sa vii la mine? - De ce?
- Mi s-a făcut foarte rău.
- Cheamă o ambulanță.
- Nu aș vrea să stau iarăși în spital.
Atunci cu mâna eram deja sătul.
- Ok. Ajung peste jumătate de ora.
- Bine. Te aștept.

Închid apelul.

- Ce a vrut?
- Cred că s-a îmbolnăvit.
- Te-a chemat la el?
- Mhm
- Vin și eu.
- Defapt... Jungkook... putem sa ținem secret relația noastră?

Cred că am făcut cea mai proastă decizie să spun asta.
El s-a încruntat și se uita insistent spre mine.
- De ce?
- Încă nu mă simt prea pregătită să am un nou statut în viața socială. Ești cunoscut pentru una dintre cele mai bune firme imobiliare din țară. Doar incă un pic, te rog.
- Oh da, inteleg. Pe moment m-ai speriat.
- De ce?
-...