Obsesia primei priviri |J.JK|

Capitolul VII

Haebara

- Îmi plac mult ochii tăi.

O nu. CE-AM SPUS?!! Rup contactul vizual și îmi ferește fața. Îl observ cum zâmbește și asta m-a făcut atât de timidă.  Am crezut ca nu m-a auzit, dar nu tine universul cu mine.

Jungkook

Am auzit bine sau mi s-a părut? O văd rușinată de ceea ce spuse, dar eu aveam un zâmbet pana la urechi.

- Și mie îmi plac ai tăi.

Ea se întoarce și se uita la mine fără nicio emoție însă apoi zâmbi și apoi se uita la florile din gradina mea.

- Îți plac florile acestea?
- Da sunt preferatele mele.
- Cred ca mi-am dat seama.
- Cum?
- După semnificația numelelui tau.
- O da. Tatăl mi la dat. Lui ia plăcut mult aceste flori.
- Nu mi-ai vorbit niciodată de el.
- A murit într-un accident.
- Oh îmi pare rău, spun și ma apropii de ea mai mult.
- Ne-a părăsit acum cinci ani. Primii doi ani au fost un chin, dar apoi am accepta ca nimeni nu e pe vecie. Dar acum încerc să-i îndeplinesc orice dorință.
A fost o dorință de a lui să muncesc în acea firma. Casa în care trăiesc acum a fost cadoul lui pentru mine cad am împlinit 18 ani. Nu suntem o familie bogată dar nici săracă. A muncit mult ca să îmi îndeplinească mie visele. Acum e rândul meu sa fac asta.

A început a plânge. Am luat-o în brate și o mângâiam pe spate. Am stat asa timp de trei minute apoi eu i-am cerut să vină la mine să privim un film și să luam cina împreună. A aprobat imediat. Am început sa o înveselesc ca să uite totul. Am pregătit cina împreună apoi am privit un film de acțiune. Era deja ora unsprezece seara și am decis să ne culcam că eram obosiți. Ne-am urcat sus, în cameră mea. Doream sa dorm cu ea, dar nu stiu dacă va fi de acord. 

- Ce bine e ca mâine e sâmbătă. O sa pot dormi mai bine, spune ea.
- Da. Aceasta săptămâna m-a obosit ca și celelalte săptămâni.

Haebara avea în dulapul meu niște haine de schimb și a mers la baie sa facă duș. Eu am așternut patul și o așteptăm. A mai dormit la mine, dar in alta cameră. Acum chiar o vreau lângă mine.
După douazeci de minute de așteptare, iese din baie, se oprise și se uita la mine.

- Deci dacă vrei deja sa te culci, ia din sertar plapuma cea verde și acolo este pregătit o per-
- Voi dormi cu tine dacă se poate, spune, venind în patul meu și se învelise.
- După ce te-ai pus, pot sa te mai alung?
- Cred ca nu.
- Vezi. Ce bune ma știi.

Mă pun lângă ea și adormim instant. Chiar îmi era somn.

Ora 02:40

Mă scol din cauza unor zgomote. Haebara cred ca visa urât. Se tot mișca prin pat și spunea într-una ''dați-mi pace''. Ma apropii mai mult de ea și o apuc de mână ca să o trag într-o îmbrățișare, dar eram șocată de ceea ce făcuse. Mă indepartase cu o forță de mai sa cad din pat. Ea sa întors și plângea, spunând ca nu vrea asta și ca o doare.
Vocea ei tremura. Ce a pățit sau mai bine zis ce visase. După cinci minute s-a liniștit. Nu am putut să adorm înapoi. Mă tot gândeam la ce s-a întâmplat cu ea. De când o știe, nu a vorbit niciodată despre trecutul ei. Doar astazi a auzit prima data de tatăl ei. As vrea sa știu totul despre ea. O doresc prezenta în  viata mea în întregime.
Am coborât în bucătărie și am băut putina apă. Apoi m-am pus pe canapea, în sufragerie, și am aprins televizorul.
Peste o oră, am adormit pe canapea.

Haebara

M-am trezit după ce simt lumina ce-mi  bate pe chip. Deschid ușor ochii, sperând să-l vad pe Jungkook, însă locul lui era rece. Unde e? Cobor în sufragerie și îl văd dormind. E așa de drăguț când doarme. Ma apropii de el și îi ating pielea fină. Profit de ocazie uitându-mă mai atent la fața lui să-i observ trăsăturile. Asa de chipeș doar drăguț în același timp. Corpul lui atrăgător ce poate orice femeie sa salveze după el.

- Sunt treaz, Naeb.
- Oh. De ce ești aici?
- Tu ești bine? Spune ridicându-se în fund.
- Da, de ce?
- Azi noapte cred ca ai visat ceva. Vorbeai în somn.
- Ce-am spus??
- Că sa te lase în pace să te doare. Cam asa ceva.

O nu. Nu, nu, nu. Mi-e frica să afle. Mă uit în jos și încerc sa mă abțin sa nu fac vreo prostie. Încep da respir ca să previn iarăși un atac de panică.

- Naeb, ești bine?
- Da. E ok.
- Poți să vorbești dacă te frământă ceva. Sunt aici mereu pentru tine.
-  Îți mulțumesc, spun și îl îmbrățișez.
- Nu-i pentru ce, Naeb.
- Naeb?! Spun, luandu-mi fața din scorbura gâtului lui.
- Vreau să-ți spun într-un mod mai special. E ok?
- Foarte ok. Spun zâmbindu-i.
- Atunci eu o să-ți spun... Jungkookie sau Cookie.
- Îmi place.

De abia acum imi dau seama că stau în poala lui. El îmi savura buzele  din priviri. Știam ca le vrea și cred ca asta doream și eu.

( îmi cer scuze pentru greșelile de ortografie )