Obsesia primei priviri |J.JK|

Capitolul XXV

Haebara

Încă nu-mi vine să cred că am făcut asta.
M-am trezit mai devreme decât el. Îi priveam chipul angelic cum dormea. E așa drăguț și liniștit însă ieri seara a fost opusul. Nici nu te aștepți ce face dragostea din om.

- Chiar sunt atât de frumos?
- Ah, ma-i speriat, spun eu punându-mi mâna la piept.
- Scuze, nu am avut intenția să fac asta.
- Da, sigur. Vreau să mă ridic, dar iubitul meu drăguț mă trage la el și mă îmbrățișează la pieptul lui.
- Te simți bine?, mă întreabă el.
- Da, de ce?
- Ți-a plăcut ieri seară?, spuse el cu o față perversă.
- Încetează, spun eu vrând să mă ridic din pat, dar el mă trage înapoi.
- Am crezut ca te-ai îmbrăcat, spuse el.

În acel moment îmi dau seama că noi încă eram așa ca de la mama natură.

M-am înroșit complet. Am pus mâinile pe față încercând să-mi ascund roșeala.

- Nu ai de ce sa fii timidă. Te-am văzut deja.
- Cu cât vorbești mai mult, cu atât mă intimidez.
- Atunci nu mai spun nimic.

El e foarte șmecher. Nu zice nimic, dar mâna lui se strecoară unde nu trebuie.

- Iaa, îndepărtează-ți mâna de pe fundul meu.
- Tot ce e al tău e și al meu.
- Haha, ce glumă., spun eu luându-mi cearșaful ca să mă acopăr dar uitasem că și el este în aceeași ipostază ca și mine.

Doar m-am întors și am închis ochii de rușine.

- Te rog du-te și te îmbracă., spun eu .
- Ok.
- Cum de-ai acceptat atât de repede?
- Văd că te simți inconfortabil în acest moment și nu aș vrea să te supăr.
- Mhm, mersi.
- Te iubesc, Haebara. Mulțumesc că ai avut încredere în mine și ai lăsat durerea trecutului sa ți-o vindec.
- Și eu te iubesc mult, Jungkook. Îți mulțumesc că mă iubești.

Jungkook

Eram în bucătărie și făceam clătite cu Haebara.
După ce vom lua micul dejun, o să plecam să ne vedem părinții. Peste 6 ore vom avea zborul.
Am decis să stam 4 zile. Din păcate, doream să stau mai mult, dar având o firmă e cam greu. Voi munci de la distanță și Jimin se va ocupa de celelalte la birou.

După micul dejun, am început să ne facem bagajele.
Deja trecuseră timpul, noi fiind la aeroport.
După zborul de o oră, eram în fața casei mele. Părinții noștri nu știu că am venit, fiind o surpriză.

- Deci eu voi pleca, spuse ea.
- De ce?, întreb nedumerit.
- Nu vreau să vă deranjez. Ar trebui să te odihnești. Și dacă va afla că am venit și nu am fost deodată la ea cred că se va supăra, spuse ea zâmbind
- Nu e niciun deranj. Mama se va bucura să te vadă. Apoi dacă vrei o să te duc acasă. Te rog, spun eu.
- Ah, ce-mi faci tu mie. Cu acea privire nu am cum sa te refuz.
- Deci funcționează? O voi folosi mai des., spun eu mulțumit.
- Jungkook. Ai grijă., spune ea serioasă.
- Așa periculoasă ești? Vreau să vad, spun zâmbind.

În acel moment îmi dă rapid un sărut

- Nu m-am așteptat.
- Sunt plină de surprize.
- Atunci îmi plac surprizele tale.

Doar se uita la mine și-mi zâmbea. Are un zâmbet ce te poate hipnotiza. Mă uitam la ea și nici nu auzeam că mă striga.

- Jungkook... Jungkook. MĂ AUZI?, spuse ea facandu-mi cu mâna în dreptul feței.
- Da?
- La ce te gândești?
- M-a hipnotizat zâmbetul tău.

Ea fiind serioasă, fața ei s-a schimbat în una zâmbitoare.

- Și zâmbetul tau de iepuraș e cel mai drăguț și frumos pe care l-am văzut vreodată.
- Ăsta mă bucură, spun eu zâmbitor. Deci, intri?, continui eu.
- Bine, dar apoi mă voi duce acasă.
- Ok.

Intrăm în casă ușa fiind deja deschisă.
Prin surprinderea noastră, mama era cu mama Haebarei în living și vorbeau. Când auziseră ușa, ambele și-au întors privirea spre noi. Se observa uimirea pe fața lor.

- Jungkook, Haebara?, spuse mama.
- Surpriză, spun eu zâmbindu-le.
- Buna, mamă, spune Haebara și se apropie de mama ei să o îmbrățișeze.
- Bună ziuă, doamnă Seol-ya.
- Bună, scumpo., spuse mama, apropiindu-se de ea.
- Salut, mamă, spun apropiindu-mă de ea și dându-i o îmbrățișare.
- Buna, doamnă Seol-ya.
- Bună, Jungkook.
- Ce va aduce pe aici?, ne întreabă mama.
- Am venit pentru 4 zile să ne bucuram de liniște. , spun eu.
-Chiar dacă e noiembrie, eu tot iubesc marea, spune Haebara.
- Te simți bine? Ai venit aici din cauza lui Jiryong, o întreabă doamnă Soo-ah.
- Nu, mama. Vreau să-mi petrec timpul cu Jungkook.

Haebara ia spus mamei ei despre Jiryong. Nu s-a așteptat de la el niciodată. Și fratele ei știe dar și mama mea. Doamna Soo-ah nici nu vrea să audă de el dar dacă îl va vedea nici nu vreau să știu ce o să facă. Este o persoană liniștită dar își iubește mult familia și cei ce ii supăra sunt dușmani.
Haebara nici nu a vrut să-i spună mamei ei ca să nu-i afecteze sănătatea, dar nu a avut încotro. Starea Haebarei de acum o lună se observa că era suspectă.

- E deja ora 18. O să vă pregătesc masa ca să luăm cina., spune mama.
- Vin să vă ajut și eu., spune Haebara, luând-o pe mama de braț și s-au îndreptat spre bucătărie.

- Jungkook, aș vrea să vorbesc ceva cu tine. , spune doamnă Soo-ah.
- Desigur, spun așezându-mă cu ea pe canapea.
- Îți mulțumesc mult că ești alături de ea.
Are mare nevoie de tine. Trecutul ei a secat fericirea în ea. Aș dori să-i readuci fericirea.
- Eu trebuie să vă mulțumesc că aveți o așa fată minunată și mă acceptă așa cum sunt.
- Jungkook, ești un bărbat de invidiat. Mă mândresc că fiica mea e alături de tine.
- Eu mă bucur că dumneavoastră sunteți o femeie minunată.
- Mă flatezi, fiule, spune ea și mă ia într-o îmbrățișare.
- Spun doar adevărul., spun zâmbind.

- Jungkook, mama, veniți la masă, spune Haebara.
- Da, venim, zice mama ei.