Obsesia primei priviri |J.JK|

Capitolul XXI

Trecuseră o luna și jumătate.
Între Jungkook și Haebara relație era din ce în ce mai bună. Misul a început facultatea și asta îl bucură. Casa îi era plină de picturi. Asta ia plăcut să facă de mic.

Haebara se bucura de căldură oferită de la Jungkook, însă se bucura cu limită. Vrea să facă tot mai mulți pași dar conștiința îi taie libertatea.

Jiryong deja înnebunește. Și-a dat seama că Haebara și Jungkook își ascund relația. Când Jungkook era în firma lui, observa ochii dulci pe care îi făceau reciproc.

Însă Jiryong nu-și dă seama că el nu iubește ci doar are o obsesie nesănătoasă. Poate îi dorește binele și o ajută când are nevoie, dar ceea ce poate să-i treacă prin cap și unele acțiuni nu arată asta.

Jungkook

Sunt în biroul meu și munca îmi desface capul la figurat. Sunt atât de obosit încât adorm din mers. Am decis să marg să-mi fac o cafea. Astăzi e vineri și asta mă bucura. O să pot să mă odihnesc în weekend cum se cuvine.

Întru în birou alături de Jimin. El se așezase pe fotoliul din fața biroului meu.

- Astăzi ai o întâlnire cu Jiryong să discutați despre contractul de colaborare. Deja s-a scurs 3 luni.
- Da, știu. Încă 3 și totul s-a încheiat.
- S-a încheiat?
- Da. Nu-mi place de el. E enervant.
- Poate nu-ți convine că îi place de Haebara.
- Da, și asta.
- Eu cred că e doar asta., spune el și îmi zâmbește. Ahh, își bate joc de mine.
- Bine, da. E doar asta.
- Știam. Înțeleg ca o iubești, dar nu fi așa gelos. Bucură-te că e a ta.
- A trecut aproape 2 luni și eu încă tot în acel punct mă simt. Parca nici nu am evoluat în iubire. Parcă stau lipit de un perete care mă trage înapoi.
- Dar sigur nu o să-l aleagă pe el în locul tău.
- Dar dacă...
- Ce-i cu tine Jungkook? Nu mai vorbi prostii.
- Ok, gata. Hai să ne concentrăm pe muncă și sa terminam odată.

Totuși gândul e doar la ea.

Jiryong

Nu pot să nu mă mai gândesc la Haebara.
Pe zi ce trece o vreau din ce în ce mai mult. Acel Jungkook nu o merită. Nu e bun pentru ea. Eu vreau să fiu cel pe care îl iubește.

Sunt furios gândindu-mă la momentele plăcute dintre cei doi.
Doar eu vreau să o mângâi și să-i fiu alături.

Când Jungkook venea pe aici, se vedea de la o poștă că se iubesc. Chiar dacă nu mi-a spus nu sunt chiar atât de fraier.
Mă înnebunește și am gândiri doar prostești în privința ei.

Îi scriu mesaj Haebarei să-mi aducă o cafea.

După 5 minute, Haebara întra în birou cu un dosar și o cafea.

- Mulțumesc!, spun eu zâmbindu-i.
- Cu placere!
- Ai vrut să-mi spui ceva de dosar...?
- Oh am uita de el, spune ea ținându-l la piept. Doar l-am finisat și am vrut să ți-l aduc., spune dandu-mi mine dosarul.
- Ai luat micul dejun?, o întreb curios.
- Încă nu.
- Atunci. Voi comanda ceva.
- Oh nu te deranja. Nu trebu-
- Insist, insist și, iar insist.
- Puteai să spui doar de o dată, spune ea  serioasă.
- Esti încăpățânată și de aceea am insistat. Deci?
- Ok fie.

Peste 20 de minute mâncarea a sosit. Eu am coborât să aduc pachetul.
Ea mă aștepta în birou. Am pus
mâncarea pe masă, ea fiind pe scaunul din fața mea.

- Eu plec la baie. Revin imediat., spune ea.
Eu doar aprob din cap.

Am inceput a aranja mâncarea pe birou, însă ceva mi-a atras atenția.
Telefonul Haebarei ce era pe masă, primise un mesaj.

Scumpo, ce ai vrea să gătim diseară? Am trecut pe la supermarket și poate dorești ceva.

În acel moment, nu mai știam unde mă aflu. Nervii au pus stăpânire pe mine.
Mi-am strâns pumnii furia crescând.
În acel moment intrase Haebara grăbită, apropiindu-se de birou.

- Ce bine mir-

Ii pun mâinile pe fața ținând-o strâns.
Nici nu am lăsat-o să mai spună ceva, fiind șocată după privire.

Haebara

Îmi spăl mâinile la robinetul din baie apoi ies. Chiar îmi era foame, însă nu era necesar să mănânc alături de el, dar dacă tot a insistat, nu am încotro.

Mă îndrept grăbită spre birou. Îmi lipsește telefonul și cred că l-am lăsat acolo. Mirosul de mâncare din incapere, mi-a schițat un zâmbet larg pe fața. Mirosea atât de bine.

Încep să spun ceva, dar acțiunea făcută de Jiryong m-a luat prin surprindere.
Vedeam că era nervos, dar nu știam de ce. Mi-a cuprins fața cu palmele sale. Între noi era un spațiu limitat. Îi simțeam respirația agresivă ce îmi presa pielea. Eram șocată și sigur aveam ochii cât o ceapă.

- Ce fa-
- Crezi că Jungkook e un obstacol în fața iubirii mele? Zi-mi. , se răstește în fața mea.
- C-ce vorbești?
- Știu că tu și Jungkook sunteți mai mult decât prieteni.
- Ce? Nu
- Nu mă minți, spune el tare și aspru.
- Lasă-mă, spun eu terifiată.
- Niciodată spuse și se năpusti asupra buzelor mele.

Eram în șoc. Nu credeam că va fi în stare de așa ceva.
Încercam să-l îndepărtez, dar era imposibil. Mă zbăteam însă el era prea orbit de nervi. Avea o privire demonică ce ducea doar la fapte rele.
Pentru a mă face să stau, m-a lipit de perete ținându-mi mâinile deasupra capului iar cu cealaltă mâna încerca să îmi țină fața.
Lacrimile ce erau formate de la început, acum ieșeau șiroaie ce nu se mai opreau.
Îmi era frică și să țip, fiind la firmă, dar deja el chiar a întrecut orice măsură și nu mai conta demnitatea lui.
Am început să strig după ajutor. El tot încerca să-mi țină gura închisă cu palma. În acel moment nu-mi venea să cred ce monstru a stat prin preajmă mea.

Te rog, Jungkook vino și salvează-mă.
Spuneam asta în gândul meu de nenumărate ori.

Bestia de lângă mine a început să-mi desfacă primii 2 nasturi de la cămașă și încerca să îmi sărute zona gâtului.
Nu mai puteam. Eram obosită și fără puteri.
Speranța murise atunci când nimănui nu-i pasa. Chiar nu se auzea nimic?

Într-un moment dat nu mai simțeam pe nimeni  lângă mine.
Mă uit jos unde el era luat la pumni, cineva fiind peste el. Acela era salvatorul meu, Jungkook.