~ Capitolul 13 ~
Fantomele trecutului
Zoran discută cu directorul spitalului. Reuși să îl convingă că, medicamentația lui Kosta ar trebui redusă măcar puțin pentru a oferi o deschidere lucidă în plan psihic.
-Ce cauți aici?
Doctorul se încordă vizibil iritat. Kosta stătea pe un scaun, privind pe geamul mic, la cer. Zoran se făcu comod pe pat, fără a băga în seamă întrebarea.
-Ai râde, dar...niciodată nu am fost la psiholog!
Oferi drept răspuns. Cel din fața lui își mută privirea acum asupra lui, zâmbind în colțul gurii.
-Ce te apasă atât de tare încât să apelezi tu la mine?
Scuipă cuvintele amuzat.
-Cum tu nu vrei să te ajut, iar încă ești pacientul meu...presupun că nu am altceva mai bun de făcut.
Răspunsul lui Zoran veni plictisit. Dorea să abordeze același comportament ca și cel din fața lui.
-Corect. Ei bine? Ce te apasă?
Ochii psihologului sclipi pentru o secundă. Nu se aștepta ca Kostatovik să îi intre în joc. Oare era de la pastile? Sau el chiar își dorea asta?
-Nu pot trece peste trecut!
Trecutul. Un subiect atât de fragil. Trecutul care e un reper temporar ce definește atât prezentul cât și viitorul. Trecutul fără de care nimeni nu există.
-Ce ai lăsat în trecut?
-Toată viața mea!
-Cam dramatic!
Pufni psihologul fals bătând cu degetele pe ghenunchii. Totul i-se părea doar o glumă proastă. Ceea ce se întâmpla, era o pierdere de timp.
Și el lăsă ceva în trecut. Își lăsă fericirea și dragostea acolo. Niciodată nu avea să le mai regăsească, așa că prezentul îi deveni doar o altă zi rece și lipsită de emoție, în timp ce viitorul îi este numai o corvoadă de cărat în spate.
-Nu putem schimba trecutul. Dar poți schimba trecutul viitorului. Prezentul încă nu e scris.
-Am promis că mă voi răzbuna!
-La ce bun? Răzbunarea nu rezolvă nimic. Crede-mă!
Acea rugăminte îi tulbură pentru câteva secunde rațiunea lui Zoran. Înghiți cuvintele care parcă doreau să iasă pline de venin și ură, însă se abținu cu greu.
-Și tu ai vrut să te răzbuni?
-Poate că da...poate că nu...
-Și ai regretat vreodată?
-Niciodată nu o să regret decizii pe care le-am considerat cândva corecte!
Liniștea se lăsă în cameră. Zoran încerca să memoreze această vorbă pentru a o studia în amănunt.
-Deci nu ai regretat niciodată ceea ce ai făcut?
-Sunt doar un psihopat! Nimeni nu îmi poate opri natura.
-Nu asta am întrebat!
VOCÊ ESTÁ LENDO
Psihologul
Ficção Adolescente"-Vrei să fim prieteni? Întrebă ea deodată plină de viață. Ochii băiatului se mări de parcă văzu o fantomă. Încercă să mascheze surprinderea. -Nu am prea mulți prieteni! -Niciodată nu e prea târziu! " 3 Mai 2023 ∆ În atenția cititorului!! ∆ Ac...
