Blood and Venom

*2*

Ne ocupam locurile in tribune. E aglomerat iar cand ne asezam la locurile noastre oamenii isi intorc ochii. Cu greu le ignor privirea, sentimentul ca ne-ar fi vazut pe mine si pe Aaron acum doua saptamani aici bantuindu-ne pe ambii, asa ca ne asezam pe locurile unde statusem atunci, langa o fereastra din sticla verde si galbena ce este acoperita partial de draperia visinie, lasand restul familiei in centrul salii.

Schimbam priviri cand un miros metalic ne strabate odata ce ne asezam. Apoi regret ca imi pusesem mainile pe manerele scaunului. Cand le ridic, poalele mânecilor au o culoare de un rosu sters. Aaron face la fel, iar camasa lui nu scapa de aceasi soarta.

-Ceva s-a intamplat aici...

Suiera el, trecandu-si mana pe spatar, dar acesta fiind nevatamat. Vrand sa imi rup concluzia, si vrand sa cred ca doar au spalat scaunele si ca se ia culoarea, imi frec podul palmei de maner, rezultatul find acelasi, iar odata ce duc mana la nas ma ridic de pe scaun, simtind un fior trecandu-mi pe sira spinarii. 

-Hai..

Il apuc pe Aaron de brat, incepand sa urcam scarile, senzatia de neliniste cuibarindu-se in mine si fiind sporita de ocazionalele strigate si piedici ale copiilor.

-Spectacolul e pe cale sa inceapa, va rugam sa va ocupati locurile.

Imi intorc capul, totul e plin mai putin cele doua scaune patate si inca doua intre Lilith si mama. Il trag pe Aaron mai departe pe scari pana cand ma trage altcineva de mana. Tresar, simtind ca sunt ciudat de straina in corpul meu in seara asta. Baiatul isi intoarce ochii spre mine, acestea fiind acoperiti pe jumatate de gluga hanoracului negru iar lumina visinie estompand restul trasaturilor faciale.

-Linisteste-te, pe astea nu e sange.

Trupul mi se raceste, fiorul strabatandu-l pentru a doua oara in seara asta.

-De unde stii tu-

Linistea totala si ochii pe singurele persoane ce fac ca spectacolul sa intarzie ma fac sa tac si sa il trag pe Aaron pe cele doua locuri libere de langa strain. Imi aplec capul oamenilor ce inca isi au ochii pe mine, cerand scuze si incercand in acelasi timp sa i le ofer si baiatului ce nu pare sa ma bage in seama.

-Multumesc.

Suier incercand sa ii vad fata dar isi indrepta ochii spre fereastra langa care ne aflam. Nu credeam ca locurile din spate pot avea o vedere atat de mare, si nu ma refer la scena, ci la intreaga sala. Vad fiecare persoana care misca, iar faptul ca ne aflam la perete si ca locurile nu sunt prea ocupate precum in fata, avem vedere libera la usa de la culise. Cand acesta se deschide, el isi ridica capul si tresare violent langa mine cand acestea ies sub aplauzele publicului.

-De unde stiai de locurile cu sange?

Incep eu odata cu inceperea aplauzelor ce imi acopera cuvintele. El isi lasa capul in jos cand vreo 5 barbati trec pe langa noi, cu ocazia asta ii observ parul negru si ochii de aceasi nuanta ca taciunele plecati in jos. E mai inalt si la fel de slabit ca si mine. Pare ca asteapta pe cineva dupa felul in care priveste in sala.

-Hei..

Imi ridic putin vocea dar a lui ma acopera.

-Uite ce e, am venit cu o treaba si nu imi permit sa fiu recunoscut. 

Priveste direct inainte, cu ochii pe balerinele ce se sufoca in corsete, se îneacă in fustele din matase si sunt strangulate de gulerele inalte ale camesilor. 

-Dar e important..

Se intoarce, oprindu-ma cu mana lui pe manerul scaunului si dandu-mi ocazia sa ii observ trasaturile fetei sale ascunse. Senzatia ca il cunosc nu dispare atunci cand vorbeste. Maxilar puternic urmat de o barbie ascutita si de un nas drept. Parul ascunde sprancenele subtiri ce sunt ciudat de relaxate. Buzele ii sunt crapate, sangerand pe alocuri iar bocancii ii sunt uzi, hainele urmandu-le exemplul, caci atunci cand isi ia mana de pe maner ramane o mica pata de apa ce dispare cand isi trece mana de cateva ori peste ea.

-Daca vrei raspunsuri vino aici peste 3 zile, seara. Atunci nu vor mai fi scaune patate de sange,