O casa frumoasa cu o familie fericita. Mainile imi tremura in ale ei, cand ma forteaza sa o privesc in ochi in timp ce imi spune ca totul va fi bine, ca sunt acum langa "familia mea" si ca totul va fi ca inainte. Si poate ca incearca sa ma convinga ca ziua a patra nu a existat, toti se comporta de parca sunt un inger ce a venit acasa. Un soldat ce a indurat prea multe si care trebuie sa se reantoarca la viata normala.
O familie fericita? Abia de pot ridica lingura de pe masa in timp ce in timpane imi rasuna sunetul ascutit al veselei pe fundalul televizorului ce e dat la maxim pentru a risipi tensiunea din aer.
-Ne-a fost dor de tine, Wony, ai lipsit 3 ani...
Suiera femeia in timp ce da sunetul televizorului mai incet, punand un platou cu fructe pe masa, in fata mea. Isi sterge mainile de prosopul pe care il pune pe blatul bucatariei impreuna cu mana ei, puanand-o pe cealalta in sold si privindu-ma cum plimb mancarea in farfurie.
-Ai facut ce trebuia.
Imi mai spune uitandu-se la mine, observand faptul ca nu am scos vreun cuvant pe tot parcursul diminetii.
-Stiu ca e greu, dar am nimeni nu va afla de asta, fi sigura, am luat cei mai buni avocati pentru tine. Cum ziceai ca se numeste fata?
Inghit nodul din gat cu greu, uitandu-ma la reflexia mea din paharul cu apa de langa mana dreapta.
-Bella.
Nu are timp sa imi raspunda, usa de la intrare se deschide iar barbatul care ii era tata lui Wonyoung intra pe usa cu o servieta intre degete, mangaindu-mi parul din mers si dandu-i un sarut pe obraz femeii ce tocmai ce terminase de aranjat alt platou cu fructe. Barbatul isi da parul din ochi, asezandu-se in fata mea si luandu-mi mana in a lui.
-Esti gata?
Dau din cap sub privirea lui intelegatoare.
-Locul ala te-a schimbat mult, ne pare rau ca te-am lasat acolo cand puteai petrece anii aia aici. Ai facut ce trebuia, puteai sa mori.
Cuvintele lui se simt ca un topor in crestetul capului. E moarta. Fica lor e moarta iar eu am fost cea ce a ucis-o.
-Te-am inscris la o noua scoala, o poti lua de la capat acum. Nimeni nu iti va putea strica viata.
E ziua a cincea.
Acum doua zile eram inca langa Aaron, iar acum el imi spune sa incep o viata noua. Si daca o fac? E un prilej bun, si totusi vor incerca sa profit de el. Voi incepe viata noua in momentul in care il voi avea pe Aaron langa mine, chiar daca pare imposibil.
-Haide, nu poti intarzia in prima ta zi.
Nici nu imi dau seama ca acum sunt in fata cladirii in care ii voi petrece inca un an ca mai apoi sa trec la academia de politie din oras, dupa spusele barbatului.
-Nu uita, treci intai pe la administratie, predai documentele apoi intrebi de clasa. Mult noroc si nu te pierde cu firea!
Il aud strigand in urma mea in timp ce sunt luata de valul de elevi ce se gramadesc cu totii spre intrare. Nu credeam ca ziua a cincea ar fi putut decurge de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Destul de corect daca ma gandesc. Singura mea sarcina e sa il scot pe Aaron de acolo iar acest loc e mai aproape de casa noastra.
Asta ar fi trebuit sa se intample, dar lucrurile au luat o mare intorsatura cand ochii mi-au cazut pe chipul la fel de palid al lui Jimin cand umarul lui il loveste pe al meu in mijlocul drumului meu pe scari.
Probabil ca asta este sfarsitul acestui flachback. Stiu ca e cam dezamagitor dar incerc sa duc si volumul III la sfarsit.
CITEȘTI
Blood and Venom
FanfictionȘtiu nouă secrete. Primul a privit suferința altora, neputând face nimic. Al doilea a încercat să ajute dar a sfârșit să fie martor al nebuniei. Al treilea a fost părăsit și lăsat să sufere. Al patrulea a făcut orice pentru a-și împărți iubirea în d...
