*3*

10 4 0
                                    

Sunt tarata afara din Centru in timp ce ochii mei se invart de nebuni prin sala in cautarea baiatului. 

-Pot merge singura.

-Nu prea cred, haide, trebuie sa ii ajungem din urma daca nu vrem sa ramanem in noaptea asta aici.

Aaron isi are degetele pe maneca rochiei mele in timp ce se strecoara cu mine prin multime, ochii sai zabovind pe capetele cu par negru ce inaintau cu 5 metri inaintea lui, caci eu eram in urma lui. Imi am ochii in podea, cu grija de a nu ma impiedica iar cand mi-i ridic realizez ca am ramas singuri in mijlocul holului mare si ca, nesurprinzator, mai sunt oameni ce isi au parul pana la talie si ca deranjarea lor nu e ceva ce as vrea sa fac de dregul gasirii familiei mele. O clipa imi iau ochii de pe pantofii mei si in urmatoare scot o exclamatie, trezndu-ma pe jos cu oameni ce imi zdrobesc degetele.

-Mergi inainte! Va ajung din urma!

Aaron se retine pentru o secunda, incercand sa ajunga langa mine, luptandu-se cu valul de oameni ce tin sa iasa cat mai repede din Centru. Dar lupta lui nu tine mult, caci umerii sai sunt loviti din ce in ce mai mult si isi intoarce spatele cu ochii plini de regret, dand din cap si aruncand un "voi veni dupa tine" in timp ce se indeparteaza.

Imi acopar capul cu mainile, ridicandu-ma de pe podea in timp ce reprosuri imi sunt aruncate si ocazionale suturi imi lovesc coastele dar in ciuda cautarilor mele nu pot sa dau de nimeni cunoscut mine, si poate ca incerc sa ma indrept spre iesire. Poate ca am incercat sa ma retin. Poate ca nu am vrut sa raman ultima in muzeu si poate ca nu am vrut sa aud un strigat ascutit de fata urmat de o lovitura. Dar am facut-o, si o clipa mai tarziu imi dau seama ca sunetele vin din sala.

Imi abandonez cautarile mai repede decat m-as fi asteptat, intorcandu-ma pe calcaie si luandu-mi ochii de pe usile spre iesire si indreptandu-mi privirea spre usa din care am iesit acum 5 minute. Strigatele se intetesc, la fel o fac si pasii mei impreuna cu pulsul. Un sentiment ciudat se furiseaza sub coastele mele cand nu vad pe nimeni in sala, dar strigatele devin din ce in ce mai puternice.

Apoi vad usa ce da spre culise. Usa e deschisa dar vederea este acoperita de o perdea subtire visinie ce sta spanzurata de podul usii. Ma apropii chiar daca stiu ca nu ar trebui sa o fac. Dar pe de alta parte nu am rabdare sa astept 3 zile pana cand acel baiat imi va da raspuns la intrebari si cine stie daca o va face cu adevarat. 

Inaintez printre randurile de scaune, atingand manerele ce imi vin la indemana, in cautarea lichidului simtind mai devreme dar surprinzator nu gasesc nimic.

 Imi strang maxilarul si odata cu el poalele rochiei albe in pumni, lipindu-mi spatele de perete si capul de acesta simind cum mi se ridica parul de pe corp cand aud un urlet urmat de o lovitura in perete, sau mai bine spus care sper eu sa fi fost in perete dar nu pot garanta. Tresar, realizand ca picioarele imi sunt imobilizate si ca nu ma pot misca de soc.

-Te rog,trebuie sa am grija de el, trebuie sa supravietuiasca....

-Ai esuat Rose, nu imi pasa de varsta ta de 19 ani, nu imi pasa de fratele tau, daca spun ca vei muri azi, o vei face chiar sub ochii mei..

Alta lovitura, alt urlet iar degetele mele isi permit sa mute dreperia pentru a avea campul vizual indreptat spre ei. Fata ai carui nume se presupune a fi Rose, e pe jos, in genunchi cu hainele sfasiate in timp ce o seringa atarna de bratul ei, cu acul bagat in intregime in pielea ei palida. Spatele ii este in sange in tip ce un barbat ii zdrobeste degetele sub pantoful sau, cu un bici in mana in timp ce ceilalti sunt ca la un spectacol, tinand restul dansatoarelor la picioarele lor.

-Ti-am spus ca ne intalnim peste 3 zile Bella.

Draperia imi scapa dintre degetele si imi abtin un strigat odata ce il vad pe baiatul de mai devreme ma apuca de brat, tragandu-ma de acolo in secunda in care barbatul isi are ochii spre usa.


Blood and VenomWhere stories live. Discover now