Blood and Venom

*12*

-Trebuie sa plec...

Abia de ma pot tine pe picioare iar doamna Jang ma apuca de brat, tragandu-ma inapoi in bratele ei. Si nu imi mai pot abtine lacrimile cand ii vad ultima privire ce e aruncata intr-un amestec de sila, dezamagire si fortare. Bratele femeii sunt prea puternice pentru a ma lasa sa ma ridic, dar chiar daca ar face-o, nu as fost in stare se a-mi desprinde trupul de ai ei. Nu pot face nimic, ci doar sa il urmaresc pierzandu-se pe urmele mele, intrand in holul intunecat si lasand in urma doar o umba ce paleste cu incetul.

-Ai facut ce trebuia draga, vom avea noi grija de restul..

Palmele ei se afla pe obrajii mei, iar buzele ei fine imi saruta fruntea spunandu-mi ca totul va fi bine in tip ce in mintea mea se aude sunetul de oasele rupte sub presiunea toporului ce loveste odata, si inca odata, si inca odata, facand-o pana cand capul ei s-a rostogolit la picioarele mele. Imi cobor privirea, incercand sa ma conving ca sunt inca ocolo in timp ce respiratia imi sageteaza pieptul si dosul palmei ce se sterge acum de sange de camasa pe care o am pe mine.

Si nici nu imi dau seama cand am ajuns in sala mare, cand mi-am pus mana pe cadrul usii gata sa o inchid, cand jumatate de multime plecase din Centru si cand am auzit cele sase impuscaturi ce s-au transformat in oasele rupte si lovituri de topor. Toti au ramas muti. Doar exclamatii din culise se mai aud, toate urmate de trei bufnituri si o tresarire venita la pachet cu un alt corp ce cade.

Imi intorc privire, trec de pragul usii tinzand mai apoi sa fac un pas inapoi cand vad juratii si conducatorii Centrului de Balet morti, fiecare cu cate doua gloante il corpurile lor grele. Dar privirea pierduta a lui Jimin ma opreste iar eu inteleg al cui corp apartine a patra bufnitura. Rose zace alba ca varul in bratele lui Jimin, pe jumatate pe jos in timp ce mainile lui Jimin o sustin de la subrat. 
E pierdut.
Arma sta pe podea, intre corpurile moarte.
El sta de asemenea intre ele, cu corpul surorii lui pe jumatate moarta.
Buza ii tremura, aceasta fiind urmata de restul corpului ce pare sa cedeze in fiecare moment.

-Uita-te la mine...

Il aud soptindu-i in timp ce toti oamenii se gramadesc la usa culiselor in spatele meu. Simt mana "mamei" pe umarul meu, aceasta incercand sa ma scoata de acolo, dar in schimb raman neclintita, avand puternicul impuls de a merge langa el.

-Uita-te la mine, Rose...

Nici-un raspuns. Baiatul se prabuseste la podea odata cu corpul acesteia, trupul zvacnindu-i puternic in timp ce degetele lui ii apuca umerii, capul acesteia odihnindu-se pe trupul altui cadavru.
Fac un pas inainte, dar in acelasi timp vreau sa ii arat ce am simtit eu cand el a trecut pe langa mine, nefacand nimic, dar e prea tarziu. Acum sunt langa el, incercand sa ii ating umarul dar tot ce face e sa imi dea peste mana, spunandu-mi sa plec de langa el.

Inca cateva capitole la flashback si vom reveni la povestea din prezent.