Liceul ^_^

A doua zi

Mama a plecat de dimineața ...iar eu am rămas singura ...cu Derek .M-am uitat in sus ,spre el ,semăna mult cu copilul pe care il știam acum câțiva ani . Si-a întors capul spre mine si mi-a oferit un zâmbet binevoitor . Mi-am întors privirea si m-am cutremurat puțin cu gândul la ce imi spusese cu o seara in urma . Mi-a apucat bărbia si s-a aplecat ușor spre mine . Am rămas înțepenită ...ce naiba e cu el .
- Imi pare rău pentru ieri , a spus luându-mă in brațe .
-L-am îndepărtat violent si i-am aruncat o privire încruntată si am pornit pe scări in sus spre camera mea .
-Știi ca trebuie sa mergem la școala ,a țipat el .
M-am întors cu capul in pământ fără sa il privesc si am ieșit pe ușa . Mergeam umăr la umăr fără sa ne vorbim sau sa ne privim . Deodată am simțit cum m-a izbit ceva greu de metal . Am început sa cad încet dar cineva m-a prins ...inainte de a face cunoștiință cu asfaltul . Am deschis ochii si l-am văzut pe Derek in fața mea abia abținându-se sa nu rada . M-am ridicat si in fata mea ...l-am văzut ....un dita-mai semnul de circulație care interferate cu fața mea . Derek a început sa râda isteric ... Si credeți-ma l-as fi pocnit dar situația era asa de amuzanta încât nu m-am putut abține si am început si eu sa fac haz de necazul meu . Rasul lui era plăcut , am simțit o bucurie aparte atunci când m-a privit cu zâmbetul lui larg . Parca retrăiam o parte a copilăriei noastre .
-Nebuno ,ai rămas la fel de împiedicată ,dar acum se pare ca ai o afinitate mai mare pentru semnele de circulație decat pentru copaci .
Am început sa rad cu gândul la faza din copilărie când m-am oprit in copac . M-am apropiat spre el si mi-am ridicat puțin bretonul arătându-i un semn mic .
-Il am de atunci .
Am continuat sa povestim tot drumul spre liceu . Părea cu totul schimbat fata de cel pe care il întâlnisem acum o zi . Liceul apărea in fata noastră mai mare si mai impunător ca niciodată . M-am uitat ușor panicata spre el si l-am văzut zâmbind spre mine
-Nu-ți face griji , sunt aici pentru tine .
M-am simțit mai bine .... Dar nu înțelegeam un singur lucru , de ce se comporta altfel acum .... Știți ceva ... Cui ii pasa , important e ca acum e același Derek pe care il cunosc . Am ajuns in fata liceului . Locul era împânzit de copii de vasta noastră . Pe nistre panouri erau scrise clasele . Eu si Derek am mers in dreptul panoului pe care scria 9 E . Mai mulți din noii noștri colegi s-au adunat si am început sa facem cunoștința . Majoritatea păreau de treaba ... Spun majoritatea pentru ca va dați seama ca in oricare clasa exista si tipul ala de fete care cred ca totul li se cuvine . In fine nu vreau sa pun prea mult accent pe ele ... Cel puțin nu acum . Important e ca mi-am făcut si câteva păreri bune despre unii colegi , cum ar fi Sara , o fata foarte drăguța cu care am hotărât ca voi sta in banca ...doar nu credeați ca si acum stau cu Derek . Am vrut sa le fac cunoștiință dar ...părea puțin ocupat , ce puțin erau minim 7 fete in jurul lui asa ca am renunțat . Nu dupa mult timp au venit directoarea si viitorii diriginți . Am așteptat ca ceremonia sa i-a sfârșit apoi am plecat in clasa alături de diriginta noastră . Părea drăguța , avea maxim 34 de ani si era profesoara de desen . Am mai stat aproximativ o ora si apoi ne-a dat liber .
Am plecat spre casa singura ... Derek era de negăsit asa ca l-am lăsat ... Bănuiesc ca are de gând sa vina acasă .

Sper ca v-a plăcut acest capitol , voi încerca sa postez cat mai des , pana atunci recomandați-mi povestea si altora si scrieți-mi in comentarii ce ați vrea sa se mai întâmple , voi tine cont de părerile voastre Pup😘 #Ale