Liceul ^_^

Capitolul 9

Mi-am deschis încet ochii , totul era întunecat asa ca m-am decis sa mai dorm puțin . M-am întors pe partea cealaltă si m-am învelit in așternuturile de catifea . Stai ce ? Așternuturi de catifea ? Mi-am deschis repede ochii si m-am am măsurat camera cu privirea . Dupa cum cred ca v-ati prins si voi, nu e camera mea . Totul e întunecat , singngura lumina vine de la cărbunii încinși ce zac in șemineu . Pot vedea doar niște scaune victoriene , un dulap , cred si o masa ? A stai e un birou . Si sa nu uit de patul uriaș in care stau acum . Interesant loc ... O doamne ...unde sunt ??
-Undeva unde acel Dumnezeu in care crezi , nu te poate ajuta , as putea sa spun ca nu are nici macar o putere .
Mi-am îndreptat privirea spre locul din care se auzise vocea . Acea silueta a criminalului din seara trecută se înaltă in fata ochilor mei , acea silueta bine cunoscuta , Derek .
Nu stiu ce sa spun , mi-am fixat privirea spre mâinile mele . El a venit spre mine si s-a asezat pe pat . Stiu ca par idioata dar chiar nu mai înțeleg nimic ...nu stiu unde sunt si nici ce caut aici a da si mai important de ce Derek pare ca e vinovat .
Mi-a luat mâna in mâna lui ... Mi-am ridicat atunci privirea spre el. Ochii aceea criminali , brusc mi-am adus aminte ...aseară el a . Am făcut ochii mari si mi-am smuls mâna . A început sa râdă ironic si apoi mi-a adresat cea mai demonica privire pe care am văzut-o in viața mea .
-Ți-ai adus aminte , in sfârșit , nici nu știi de când astept sa ma privesti cu frica , a spus lovindu-mă de pat . N-ai de gând sa vorbești ?
Vrei sa vedem cat reziști si de data asta ?
-Derek !... Ce caut aici ?
-Aa ...bravo , se pare sa știm sa vorbim .
-Nu-ți mai bate joc de mine si răspunde-mi !! Am țipat eu .
Zâmbetul lui i-a pierit de pe chip si a spus rece :
-Sa nu te mai prind ca-mi vorbești in felul asta , clar !
-Iti vorbesc cum vreau eu , oricum si tu făci la fel !
A început sa Rada zgomotos si m-a tras din pat lipindu-mă de perete . Cum naiba a făcut asta si au !
-Eu am dreptul să-ți vorbesc cum vreau , însă tu nu ai voie sa nu te adresezi respectuos superiorului tău , clar ?
Bai deci și-o cere si pe bune , a spus cumva superior ? Nu m-am mai putut abține si am izbucnit in ras . Pe bune Derek , ce dracu' de farsa e asta , ți-a ieșit bine dar gata , nu mai e amuzant .
-Tu crezi ca asta e o farsa ? Hm , sărăcuța Ale , stiu ca e greu puișor , dar asta e realitatea !! S-a răstit el .
-Realitate ... Asta ? Nici macar nu stiu unde sunt si e posibil sa si vizez deci nu ma întreba pe mine .
Atunci s-a îndepărtat de mine si s-a dus la geam . A tras draperia lăsând sa intre soarele :
-Bun venit la academia tatălui meu , aici vom contunua liceul , a spus zâmbind
Cam asta a fost si cu acest capitol , sper ca v-a plăcut , nu uitați să-mi votați povestea si astept si criticile va pup :*