Iertare [Vol. 3]

Capitolul 2: Alegerea

***Izabell***

Dacă vreodată va trebui să fac alegeri majore ştiu deja că voi risca totul pentru băiatul de lângă mine. Deşi atunci când l-am cunoscut iubeam să îl văd rănit şi plin de nervi, acum urăsc să îl văd în impas.

Am înaintat uşor, fiind urmată în deaproape de Dante. Trebuia să îl ajut să se vindece, indiferent de consecinţele pe care aveam să le suport. M-am oprit brusc şi m-am răsucit pe călcâie.

- O să încerc să nu doară foarte tare, am spus mai mult ca o şoaptă.

Acesta mă privi sceptic şi oarecum nedumerit. Am tras aer în piept şi i-am prins mâna mângâind-o uşor. Am înghiţit în sec, ştiind că trebuie să îi forţez corpul să se vindece. Fără să mai stau mult pe gânduri i-am răsucit mâna făcând-o uşor să trosnească. Am închis ochii şi l-am eliberat rapid dându-mă în spate şi lipindu-mă de perete.

- Acum tu eşti cea care mă chinuie... vrei şi tu o rundă cu mine, Colţişori? spuse atingându-şi încheietura.

Mi-am acoperit ochii cu palmele refuzând să văd ce tocmai făcusem.

- Iartă-mă, dar era necesar să te vindeci mai repede şi...

- Să mă vindec atunci când nici nu-mi simt mâna? De ce nu mi-ai sucit gâtul? Mă vindecam pe vecie şi muream...

- La dracu'! Atunci ce? Ar fi trebuit să te las aşa nu? am spus dechizând ochii şi privindu-l fix. Idioata aia cu aripi te-a zgâriat cu o săgeată şi preferai să se agraveze rana. Bravo!

Rana începea să se închidă treptat, dar nu am mai stat pe gânduri şi m-am răsucit pe călcâie intrânt în sufragerie şi lăsându-l singur în faţa scărilor.

- Ştii e amuzant însă nu putem fii amândoi supăraţi pe tocmai a ceea ce s-a întâmplat deja. Uite Iz, ţie cum ţi s-ar părea atunci când foştii tăi prieteni, familia ta vine şi te vânează şi te pun să alegi ceva la care nici nu vrei să iei parte? spuse răspicat în timp ce intra în sufragerie.

- Tocmai de aia nu am familie. Şi poate că ai uitat dar am fost vânată de cei asemena mie, dar ceea ce vreau e să îţi intre un singur lucru în capul ăla frumos al tău: oricine te vânează pe tine va fi vânat de mine. Dacă încă nu eşti conştient de ceea ce se întâmplă îţi voi face un comunicat de presă: sunt şi voi fi aici pentru tine şi dacă e nevoie să dărâm Iadul şi să răstorn Paradisul fi sigur că o voi face fără pic de regret, am spus lovind masa cu pumnul.

- Dar spune-mi Iz... de ce faci lucrul ăsta? Ce încerci să demonstrezi? Vrei să fim la egalitate deoarece eu am fost în Infern ca să vă salvez pe voi... ? Vrei să fim chit sau ce?

Simţeam cum nervii îmi pun stăpânire pe întreg corpul, dar ce era cel mai grav... îmi întuneca mintea, modul de a gândi. Cum putea crede că fac toate astea pentru a demonstra ceva? Cum putea crede că urmăresc ceva?

Am strâns pumnul lăsând unghiile să îmi străpungă podul palmei şi i-am zâmbit fals.

- Cred că aveai dreptate, mai bine îţi suceam gâtul.

- Atunci de ce nu o faci acum? mă provoca el.

- Asta mă tot întreb şi eu de când ai deschis gura acum 2 minute, am spus ridicând tonul.

- Atunci o să-mi facă plăcere să-ţi închid eu gura, spuse ajungând în faţa mea din doi paşi şi apropiindu-şi faţa de a mea.

M-am dat în spate cât am putut, dar la un moment dat fundul meu a făcut contact cu marginea mesei din mijlocul camerei. Am tras aer adânc în piept şi l-am privit fix.